Capcană pentru preşedinte

Dosarul “Flota” nu a reuşit să fie o piatră de moară pentru omul poli-tic Traian Băsescu, deşi asta fusese menirea fabri-cării lui. Punctul critic al perceperii sale de către electorat a fost depăşit, dar gestionarea sa, pentru viitor, cu superficialitate, poate să aibă încă efecte negative greu de anticipat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a amânat cu o săptămână pronunţarea asupra excepţiilor ridicate, din oficiu şi de către părţi, cu privire la regularitatea şi legalitatea actului de sesizare. Este un moment foarte important, reglementat în procedura penală să aibă loc “la prima înfăţişare”, deci înainte de a se în-cepe cercetarea judecătorească. “Când se constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit ac-tul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.”
Ineditul situaţiei este dat de împrejurarea că, în intervalul dintre momentul sesizării instanţei prin rechizitoriu şi prima înfă-ţişare la instanţa de fond, unul dintre inculpaţi a devenit Preşedintele României. Ori, în art. 84 alin. 2 din Constituţia României, astfel cum a fost revizuită în anul 2003, se arată că “Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile art. 72 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.” Vechea Constituţie instituise o imunitate mult mai largă pentru parlamentari şi Preşedin-te. Practic, îi apăra de răspundere penală şi con-travenţională, ei nepu-tând fi reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi sau trimi-şi în judecată decât cu în-cuviinţarea Camerei din care făceau parte, sau ho-tărâtă în şedinţă comună dacă era vorba de Preşe-dinte, dar şi atunci numai pentru înaltă tră-dare.
Din 2003, imunitatea a fost mult redusă, deputaţii şi senatorii – la fel ca Preşedintele – fiind apăraţi de răspundere juridică doar “pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”. Per a contrario, pot şi trebuie să răspundă pentru toate celelalte fapte, inclusiv pentru cele de natură penală.
Cu o mare voioşie şi un rar consens, toate părţile din procesul “Flota” ar vrea ca inculpatul Traian Băsescu să nu mai fie judecat pentru că este Preşedintele României, dar acest favor legal să se extindă şi asupra celorlalţi coinculpaţi “de rând”. La termenul din 20 aprilie, doar procurorul a fost mai temperat şi a solicitat disjungerea cauzei în privinţa lui Băsescu, până la încetarea calităţii sale de Preşedinte, urmând însă ca procesul să continue faţă de ceilalţi inculpaţi.
În nici un caz nu i se va face un favor Preşedintelui Traian Băsescu dacă, la 27 aprilie, va fi disjunsă cauza faţă de el şi se va suspenda judecarea sa. Dincolo de legalitatea discutabilă a unei astfel de soluţii, abia din acel moment lumea se va întreba dacă nu cumva Traian Băsescu este vinovat de infracţiunile ce i se impută. Se teme de ceva? Dacă nu a fost nici o comandă politică? Nimeni nu va avea certitudinea – în lipsa unei verificări în condiţii de contradictorialitate – că procurorii au acţionat împinşi de comenzi politice şi nu din propria conştiinţă profesională.
Făcătura PSD a fost bine ticluită, chiar dacă nu anticipa nimeni că vânatul Băsescu va deveni Preşedinte. Prinşi deja şi ei de preocuparea vizitelor lungi şi intense pe la parchete, foştii pesedei de frunte abia aşteaptă să i se facă lui Traian Băsescu o cât de mică favoare procedurală, chiar legală. Aceasta le-ar permite să-i pună în discuţie, la colţ de stradă, nevinovăţia. Să-i ia în derâdere curajul şi să afirme că a fost salvat, in extremis, de nişte magistraţi timoraţi de importanţa personajului care le-a fost adus în faţă.
În ciuda aparentei risipe de timp, Preşedintele Traian Băsescu trebuie să insiste pentru începerea procesului şi pentru un tratament egal aplicat tuturor inculpaţilor. Nu are nevoie de eschive şi discriminări. Mai poate face 2-3 descinderi la instanţă. Trebuie să desfiinţeze până la ultimul detaliu experimentul la care a fost supus. Este crucea lui. Să se ferească de darurile otrăvite oferite de o justiţie perversă. Numai aşa va putea demonta mecanismul care a fost pus în mişcare împotriva sa de PSD. Să dovedească falsurile despre care susţine că ar fi fost făcute de anchetatori. Să demonstreze existenţa “statului ticăloşit” prin probe şi nu prin declaraţii politice. Să arate până la ce nivel a fost siluită justiţia de către un PSD mafiotizat şi cum a putut fi ea orientată împotriva oricărui cetăţean. Nimeni nu va beneficia de o mai mare vizibilitate pentru o astfel de demonstraţie, mai mult decât necesară pentru ţară.
Abia când înscenarea judiciară va fi suficient de clară şi de netăgăduit, după consumarea câtorva şedinţe de judecată, instanţa va putea dispune restituirea dosarului la parchet pentru refacerea urmăririi penale în privinţa tuturor acuzaţilor, fiind prea viciată de abuzurile făcute de procurorii PSD.

Aleexandru LELE