Mureşeni în era ''sărăciei'' politicienilor

O bătrânică pensionară studiază îngrijorată un pachet de praf de curăţat care costă 5.000 de lei. Rest la taxi. Şi-ar mai lua şi un flacon de clor cu 11.000 de lei, dar se codeşte. Până în 26 când vine poştaşul cu pensia mai este ceva vreme. Iar banii rămaşi după plata facturilor sunt puţini, extrem de puţini, câteva sute de mii de lei. O asemenea imagine, observată într-unul din magazinele din centrul Târgu Mureşului, l-ar surprinde, chiar şoca pe orice individ căruia nu i-a pierit ultimul dram de umanitate. Iar situaţia nu este singulară în restul judeţului, nici pe cuprinsul României. De fapt, nu vă spun o noutate, această stare de sărăcie, din ce în ce mai accentuată şi generalizată, este un leitmotiv al României secolului XXI.
Observând-o pe bătrânica care-şi chivernisea câţiva mărunţi în faldurile năfrămuţei, am înţeles într-o străfulgerare de ce deputaţii PSD au boicotat adoptarea proiectului de lege care ar modifica legea privind declararea averilor politicienilor şi nu numai, făcându-le mult mai amănunţite. Doar un partid social-democrat, pregătit în laboratoarele iliesciene în tainele sărăciei afişate, dar nu şi contabilizate, nu poate să accepte un proiect care ar da peste cap toată doctrina de voie şi, mai ales, de nevoie promovată.
L-aţi vedea pe arogantul Năstase, acest social – democrat, pseudo – protector al păturilor sociale, depăşind cu prisosinţă rândurile rezervate tablourilor de valoare, bijuteriilor şi altor accesorii doveditoare ale unei bunăstări ce nu au nici o legătură cu sărăcia?
Vi l-aţi închipui pe Miron Mitrea, acest constructor de 10 % comision – în valută, cadouri scumpe, recunoscând că nu din moştenirea bunicului său sighişorean a acumulat niscaiva bijuterii pentru Manuela, ultima sa consoartă, sau un set de ceasuri elveţiene pentru încheieturile sale? Unde ar mai fi imaginile în trenciuri uzate afişate de către pesedişti pe ogoarele redate ţăranilor români de către tătucul Iliescu? Cum vi s-ar părea un Hrebenciuc, un Ma zăre, un Oprişan, un Solcanu şi alţi baroneţi centrali şi locali, recunoscând cu mânuţa lor că nu sunt atât de săraci pe cât le-au propovăduit pensionarilor?
O utopie …
În răstimp eu îmi permit să socotesc câte pungi de praf de curăţat şi-ar cumpăra bătrânica pensionară dintr-o singură bijuterie a lui Năstase. Dar mai ales din averile tuturor politicienilor PSD. Legal, dar mai ales ilegal obţinute, că altfel nu ar boicota cu atâta patos pesediştii adoptarea legii.

de Ligia VORO