Crap la gheaţã

De regulã, iarna pescarii îşi restrâng aria de "vânãtoare", în sensul cã pot pescui doar anumite specii. Nu pentru cã celelalte ar fi "mãrul oprit", ci pentru cã toţi peştii se comportã diferit pe timpul iernii. Crapul face parte din aria greu accesibilã iarna, dar existã şi pescarii care nu renunţã la luptã. Despre demersul lor vom vorbi în rubrica de astãzi.

Crapul este, poate, cel mai vânat peşte din apele din România. Este cãutat pentru dimensiunile mari la care poate ajunge şi pentru carnea gustoasã. Acestã specie de peşte trãieşte în majoritatea apelor curgãtoare, dar, în special, poate fi gãsit în lacurile de şes. Alãturi de caras, el populeazã aproape toate bãlţile. Crapul poate fi pescuit de la începutul primãverii pânã toamna târziu. Cele mai prolifice perioade sunt lunile aprilie-mai şi august-octombrie. Poate fi prins şi în timpul verii, dar atunci pofta lui de mâncare scade din cauza cãldurilor şi a faptului cã primãvara "îşi face plinul".
Cei mai îndãrãtnici dintre pescari nu renunţã la ideea capturãrii unui crap nici mãcar iarna, atunci când pescuitul devine mult mai dificil decât în restul anului. Pe de altã parte, pescuitul pe timp de iarna, la copcã, reprezintã un adevãrat deliciu pentru mulţi pescari. Înarmaţi cu 2-3 undiţe potrivite pentru acest tip de pescuit, cu un topor sau cu unelte speciale de gãurit gheaţa (burghie), cu o sticlã de tãrie ori cu un ceai fierbinte, aceşti temerari ai pescuitului atacã geaţa şi îşi petrec ore bune la temperaturi scãzute.
Delta Dunãrii şi multe lacuri de pe tot cuprinsul ţãrii sunt obiective aflate pe agenda pescarilor. Echipamentul necesar pescuitului la crap pe timp de iarnã nu diferã prea mult de cel folosit în general la copcã: o undiţã scurtã (maxim 1,5 metri), o plutã uşoarã şi cârlige mai mici decât cele întrebuinţate toamna sau primãvara. În general, crapii, ca multe alte specii de peşte, hiberneazã iarnã, iar cei care totuşi devin activi sunt amorţiţi, adicã foarte "blegi". Prin urmare, pofta lor de mâncare este considerabil mai scãzutã. Atenţie totuşi, firul folosit nu e bine sã fie atât de subţire ca în cazul bibanilor ori al roşioarei, cleanului, deoarece un crap de dimensiuni mari, (4-6 kilograme, sau chiar 9-10 kg) nu poate fi scos din apã cu fir de 0,08.

Locuri cu peşte şi momeli

O întrebare pe care şi-o pun frecvent cei interesaţi de pescuitul crapului pe timp de iarnã este cea legatã de locul unde poate fi gãsit acest rege al bãlţilor. Dupã cum ştiu majoritatea pescarilor, iarna peştii se retrag la apã adâncã. Cei care nu hiberneazã în nãmol se mişcã pe o arie restrânsã. Deci, iarna crapul trebuie cãutat în zonele cele mai adânci ale apei, în gropi. Cârligul trebuie lãsat cât mai aproape de fundul apei, pentru a fi "la îndemâna" crapilor care se încumetã sã guste din momealã.
În ceea ce priveşte momeala, existã mai multe variante. Unii preferã ciorchinele de râme roşii, dar rezultate foarte bune dau larvele de libelulã, considerate de mulţi pescari drept cea mai bunã momealã pe timp de iarnã. Din ecuaţie nu pot fi excluşi nici viermuşii, mai ales cei roşii. Deşi, aşa cum spuneam, nu sunt atât de activi ca în restul anului, trebuie sã fiţi atenţi cum scoateţi din apã crapii prinşi iarna. Mai ales dacã sunt de mari dimensiuni.
Statisticile aratã cã în ultimii ani a crescut considerabil numãrul de crapi prinşi pe timp de iarnã. Acest lucru ar putea sã aibã legãturã cu încãlzirea globalã a Pãmântului. De asemenea, tot în ultima vreme au fost prinşi şi destul de mulţi caraşi la copcã, lucru care vine în sprijinul teoriei cu îmblânzirea climei. Fir întins şi temperaturi suportabile!

Florin MARCEL

Reţeta sãptãmânii
Ingrediente:
l 1 kg. peşte
l 2 bucãţi ceapã
l 5 bucãţi roşii
l 5 linguri de bulion
l 5 cãţei de usturoi
l 3 bucãţi ardei
l ulei
l o lãmâie
l 1 pahar vin alb
l boia de ardei
l o legãturã de verdeaţã
l cimbru, sare, piper
Preparare:
Peştele se curãţã de solzi, de aripioare şi intestine. Se

spalã, se fac porţii, se sãreazã şi se presarã cu piper. Se aşeazã într-o tavã unsã cu ulei şi se adaugã printre peşte ceapa şi ardeiul curãţate şi tãiate solzişori. Se pun la cuptor 15 minute. Se adaugã bulionul diluat cu o canã de apã, roşiile tãiate rondele şi aşezate pe peşte, usturoiul tãiat felii, boiaua de ardei, se stropeşte cu vin, se presarã cimbru şi se mai lasã la cuptor alte 10 minute. Când peştele este bine pãtruns, se scoate tava, se presarã verdeaţã. Se adaugã câte o felie de lãmâie pentru fiecare porţie.

BANCURI PESCÃREŞTI

În 10 ani de când e pescar, bãrbatul meu m-a luat o singurã datã cu el la pescuit.
– Când?
– Când am dezinfectat casa şi nu mai puteam sta de miros.

De ce pescuieşti cu mucuri de ţigarã în cârlig?
– Vreau sã prind un peşte… afumat.

Seara, pe malul lacului, doi pescari:
– Cum muşcã în seara asta?
– Mai ales de gât şi de glezne …

Ce i-a apucat pe peştii din baltã cã au sãrit aşa, deodatã, în toate pãrţile?
– Pãi tu n-ai vãzut? A trecut directorul uzinei chimice ….

Aveţi o carte cu pescari?
– Scuzaţi-ne, noi nu ţinem cãrţi cu poveşti.

Cugetare: "Pescarii exagereazã… Dar…
Poate cã un peşte merge acasã şi îndrugã minciuni despre mãrimea nadei pe care a furat-o…"