Ultima zi acasă

Astăzi a expirat ultimatumul pe care conducerea Mobex şi noul proprietar al blocurilor de garsoniere l-au dat locatarilor de pe strada Margaretelor, nr. 17. Cine nu a plecat până astăzi, va mai putea sta câteva zile, fără apă şi fără curent. Avocatul angajat să îi apere pe chiriaşi a luat banii şi le-a oferit în schimb un sfat tardiv.

Acum câteva săptămâni, în preajma sărbătorilor de iarnă, angajaţii Mobex care locuiau în chirie în blocurile de nefamilişti ale unităţii, pe strada Margaretelor nr. 17, au aflat că de la începutul anului vor trebui să îşi găsească o altă locuinţă. Deşi au fost anunţaţi iniţial cu câteva luni înainte, termenul final a fost stabilit doar în decembrie. "Vânzarea a făcut parte dintr-o strategie a Mobex, care din cauza restrângerii activităţii nu mai consideră necesară menţinerea acestor clădiri în proprietatea societăţii. Deşi aici locuiesc angajaţii noştrii, cheltuielile pe care Mobex le are de suportat lunar sunt prea mari şi asta a dus la decizia de a vinde celui care va dori să cumpere integral clădirile", ne-a spus la vremea respectivă directorul Mobex, Daniel Egri. Prima dată, conducerea Mobex a dat posibilitatea angajaţilor să îşi cumpere camerele în care locuiau. Pentru locuinţe între 8 şi 20 mp s-au solicitat sume de până la 400 de milioane ROL, în condiţiile în care salariul mediu de la societate se cifrează în jurul a 4 milioane ROL pe lună. În ianuarie, termenul de şedere a expirat pentru cele 38 de familii.
La intrarea în bloc, trei Dacii trecute de prima tinereţe sunt încărcate până la refuz cu vase, haine şi piese de mobilier mic. Familia Ognean mai are mult de împachetat. Cu ajutorul unui credit au reuşit să cumpere o garsonieră pe strada Muncii şi, cu toate că este casa lor, ruperea de camera care le-a fost casă ani de zile este grea. "Fiecare lucru avea locul lui şi nu se vedea că sunt atât de multe. Dar acuma când le împachetez nu pot să cred că nu am destui saci şi cutii să adun lucrurile din câţiva metri pătraţi. În decembrie am angajat un avocat, care să ne reprezinte, l-am plătit, dar nu a făcut nimic pentru noi. A venit doar să ne spună să cerem "îndurare" de la conducerea Mobex şi de la noul proprietar să ne lase să mai stăm aici până în primăvară. Asta ştiam şi noi, fără să mai plătim un avocat. Ne mutăm asta e, să vedem doar dacă vom putea plăti creditul, consumurile şi să mai şi putem trăi", ne-a spus soţi, în timp ce trebăluia printre sacii cu făină şi lăzile cu tot soiul de obiecte.
Azilul de noapte
În corpul nou al clădirii, familia Chiorean tocmai a primit vizita a două angajate de la Autoritatea Tutelară. "Au venit şi nu s-au prezentat, dar erau două doamne drăguţe, venite din partea primăriei ca să facă o anchetă socială. Ne-au spus că o soluţie ar fi să depunem o cerere, la camera 15, pentru a fi acceptaţi la azilul de noapte. Dar noi acolo am ajuns, să ni se indice o asemenea soluţie? Pic de demnitate crede primăria că nu mai avem?". Virgil Chiorean este supărat pe soluţiile pe care le-au găsit în cazul lor, cei pe care i-au ales să îi reprezinte. Şi camera lui arată aşa cum nu a mai arătat niciodată. Peste tot stau lucruri, gata să fie împachetate. Pentru că nu are o altă variantă, a ales să stea cu soţia şi copilul în Piaţa Armatei într-o chirie. Nici nu îndrăzneşte să spună cât anume va plăti. Şi el, ca şi toţi ceilalţi foşti chiriaşi sunt foarte supăraţi pe avocatul care le-a luat banii dar nu a făcut nimic pentru ei.
Inventare casate şi contracte depăşite
Pentru ca familiile să elibereze cât mai repede blocurile, conducerea Mobex le-a spus că pot să ia cu ei inclusiv paturile şi piesele de mobilier din lemn masiv cu care erau dotate camerele. Adică tot inventarul căminelor de nefamilişti.
Toată lumea este necăjită, dar cum s-a ajuns la această stare de lucruri conştientizează doar acum, când de fapt este prea târziu. Din toate familiile care locuiau în cele două blocuri, doar opt aveau contracte de închiriere valabile. În rest, deşi ştiau că le-au expirat contractele, nici unul nu s-a interesat să vadă cum l-ar putea reînnoi. Senzaţia de siguranţă era dată pentru că niciodată, nimeni nu le-a spus măcar un cuvânt legat de statutul lor de chiriaşi, care să le işte vreun semn de întrebare. Iar când, în toamna acestui an tornada evenimentelor le-a răvăşit existenţa, a fost prea târziu. Nimic nu a mai putut să îi ajute, pentru că legalitatea era de partea instituţiei pe care o hulesc. Doar dacă privim latura umană a situaţiei vedem că între adulţii celor două tabere sunt prinşi şi suferă cumplit copiii, care mai mult decât oricine se simt dezrădăcinaţi şi trădaţi.
Victime sunt copiii
Familia Creţu se mută la rude. Chiar dacă de dimineaţă lucrurile sunt vraişte prin casă, după masă totul e pus în cuţii şi camera a rămas goală. "Am doi copii în clasele a IV-a şi a VI-a. Soţia mea a fost operată şi este într-o stare foarte gravă, aşa că posibilităţi de credite sau de stat în chirie nu avem. De fapt, salariile sunt atât de mici încât nu ne permitem aproape nimic. Şi pentru că ne mutăm la sora mea, putem duce cu noi doar hainele. Mobilierul va merge la ţară. Poate cine ştie, vreodată vom avea casa noastră. Dar aşa cum merg acum treburile, nu cred", ne-a spus, trist, capul familiei Creţu.
Lidia Mărginean, o locatară care trăia cu două camere mai încolo, a reuşit să cumpere un apartament în Cartierul Ady cu 600 de milioane şi ratele vor trebui să fie plătite lunar. Aşa că o aşteaptă vremuri grele. La un alt etaj, Nagy Francisc priveşte sumbru cum lucrurile pe care le-a cumpărat cu drag pentru a-şi amenaja un cuib cât mai plăcut, poposesc pe rând în cutii. Acolo unde pleacă acum va avea două camere şi o bucătărie, dar va plăti şi 5.600.000 de lei lunar pentru "confort". "O să încercăm să facem faţă, dar banii ăştia sunt mai mult de un salariu. Şi cu doi copii de 11 şi 12 ani va fi destul de complicat. Acum a trecut pe aici doamna Gherasim de la Administraţie, nerăbdătoare să vadă cine a mai rămas pentru că vor rămâne fără apă şi curent. Nu le mai pasă de noi. Nici cu animalele nu te porţi atât de urât. De avocat ce să mai spunem. Atunci când ne-a luat banii a spus că avem toate şansele să rămânem încă cel puţin şase luni, iar după ce ne-a luat banii a spus că nu mai poate face nimic, pentru că s-au vândut blocurile. Dar banii ni i-a luat avocatul Gorea. Un milion pe chitanţă şi 270.000 de lei fără, pentru că sunt bani pentru procesarea dosarelor. De la 35 de familii a luat aceeaşi sumă. Bani luaţi fără să facă nimic. Ba a făcut, ne-a prostit ca pe nişte copii", ne-a spus supărat Nagy Francisc. O altă locatară, Elena Puni, locuieşte împreună cu fiica ei în una din aceste camere şi, după câte se pare, va mai locui o vreme, indiferent de urmări. Pentru că nu are unde pleca de aici în condiţiile în care nu a găsit nici o chirie sub 100 de euro, bani pe care nu îi are. În nici o lună.
Alţi locatari au cumpărat cu 300 de milioane garsoniere în blocul TCM, şi deşi sunt mai mici decât actualele, sunt totuşi mulţumiţi că le pot oferi ceva copiilor lor. Cei care nu au bani se întorc prin satele de baştină, dar cei mai mulţi vor avea de înfruntat sistemul chiriilor. Pe nimeni nu mai interesează că nu le vor ajunge banii.
Cheful
De supărare, românul plânge sau râde. Pentru a doua variantă a optat familia Lang în ultima zi în care mai au posibilitatea să stea la taclale cu vecinii, cu care probabil nu se vor mai vedea niciodată. Aşa că berea, cafeaua, sucurile şi mâncarea stau împreună pe o masă încărcată. "Avem un copil în clasa a VI-a şi el este cel care suferă vizibil. Degeaba îi spunem că totul va fi bine, că la Ibăneşti acolo unde ne mutăm este şcoală la fel de bună ca asta unde e acum. Îşi pierde prietenii, se rupe de tot ceea ce cunoaşte şi din cauza asta e trist. Dar noi şi încă o altă familie suntem singurii din cele două blocuri care avem contract de închiriere până în anul 2010. Pentru că lunar plătim 1.400.000 de lei chirie, cele 60 de luni rămase până la expirarea contractului trebuiau să ne fie plătite ca despăgubiri la aceeaşi valoare. Dar şi aici tot Mobex-ul a câştigat, pentru că ne-au dat sub 20 de milioane, pe motiv că nu se ştie cine a întocmit contractul pe aşa o perioadă lungă, că e ilegal, nici ştampila nu recunoşteau să o fi pus ei pe contractul nostru", ne-a spus Codruţa Lang. Aşa că, până vine maşina să le ducă lucrurile la Ibăneşti, s-au hotărât să stea la o ultimă poveste cu vecinii. Cum de acolo va fi imposibil să facă naveta zilnică, cei doi soţi vor renunţa la actualul loc de muncă şi nu le mai e frică de nimeni. "Atunci când am angajat avocatul au spus cei din conducere, că degeaba încercăm noi să facem orice pentru că ei au trei avocaţi graşi care ne vor veni de hac. Şi dacă vom încerca să vorbim împotriva lor vom avea de suferit, aşa că să nu ne punem cu ei", ne-a spus Ioan Lang. Aşa că oameni simpli, angajaţii Mobex, au înghiţit găluşca, au tăcut şi acum sunt pe drumuri.
Unde îi vor duce aceste schimbări în viaţa lor, nimeni nu ştie. Dar mai rău decât e acum nu poate fi.

Contactat telefonic, avocatul Viorel Gorea ne-a spus că discuţia pe care a avut-o cu locatarii a fost răstălmăcită. "Le-am spus că dacă vor avea răbdare şi vor putea să locuiască acolo în continuare fără curent şi fără apă, au toate şansele să câştige un eventual proces. Dar după cum arată acum treburile, nu va fi nici un curent. Pentru mai multe informaţii, citiţi notificarea pe care am trimis-o celor care mi-au solicitat ajutorul".

Eugenia KISS