Egalitate, dar nu pentru căţei

Cum multe din drumurile mele trec prin sălile de sport şi stadioane, am intrat la sfârşitul săptămânii în cea a LPS din Târgu-Mureş. Era multă agitaţie. O parte a sălii Clubului Sportiv Şcolar era ocupată cu amatori ai tenisului de masă, iar alături, în cea de gimnastică se afla un număr mare de copii care făceau diverse acrobaţii. Am fost plăcut surprins de acest lucru. Am întrebat pentru ce se pregăteau. Cinci dintre băieţii aflaţi în sală aveau un motiv foarte serios. Sunt componenţi ai grupului “Togetherdance” Târgu-Mureş, care va reprezenta în această vară România la Dance World Cup din Faro, în Portugalia. Ei mi-au dezvăluit „secretele” acestei dicipline, tema pe care o pregătesc şi altele. Grupul este compus din 16 persoane, dintre care 11 fete. Trupa se întâlneşte în formulă completă într-o sală mică a unei şcoli, unde nu li se percepe taxă. Rolul băieţilor în program este diferit de al fetelor şi au nevoie de pregătire suplimentară, cu mişcări din artele marţiale. Pentru acest lucru au găsit pe cineva care îi poate îndruma. Totul mergea bine. Doar mergea, deoarece au fost avertizaţi că li se va percepe o taxă suplimentară pentru folosirea sălii şi sunt gata să renunţe. Toţi fac parte din familii modeste din punct de vedere financiar. Îşi strâng puţinii bani de buzunar pentru a se putea pregăti, suma fiind simbolică. Nu dau cei doi sau trei lei pe un suc, sau mai rău, pe altele, dar suma care ar urma s-o achite este peste posibilităţile lor. Nu consumă nici curent, fac antrenament la lumina zilei şi fac pregătirea într-un mod organizat şi supravegheaţi de cineva din cadrul instituţiei. Parcă există asemenea reglementări. Sau acestea sunt valabile doar pentru cei care au, la fel ca egalitatea dintre dulăi şi căţei?