Între creaţie şi evoluţie printre "Martiri” pe scena Naţionalului

11 martie 2014

Compania Liviu Rebreanu a Teatrului Naţional Târgu-Mureş vine în faţa publicului cu o nouă premieră, joi 13 martie 2014, ora 19.30, la Sala Mică cu spectacolul Martiri, de Marius von Mayenburg în regia lui Theodor Cristian Popescu. Produs al proiectului Fabulamundi. PlaywritingEuropeare spectacolul are la bază un text provocator de Marius von Mayenburg, care pune în discuţie relaţia tinerilor din zilele noastre cu religia, fiind condus cu grijă de Theodor Cristian Popescu şi transpus în spaţiu de Cosmin Ardeleanu, printr-o instalaţie scenografică în care jocul actorilor va crea sunetul şi lumina spectacolului. Marius von Mayenburg este unul dintre dramaturgii germani de succes, piesele sale au fost traduse în peste treizeci de limbi şi sunt jucate atât în Germania, cât şi în străinătate. Martiri, care a avut premiera la Berlin în 2012, este cea mai recentă piesă a sa.

Cine sunt Martirii ?

Protagoniştii spectacolului sunt Liviu Pancu- Willy Batzler, Cristina Toma- Erika Roth, Dan Rădulescu- Markus Dörflinger, Eduard Marinescu- Preot Dieter Menrath, Vlad Bîrzanu- Benjamin Südel, Elena Purea -Inge Südel, Cristian Ghiciuc (student UAT)- Georg Hansen (elev) şi Laura Mihalache (student UAT)- Lydia Weber.

Creaţie sau evoluţie ?

„În Martiri, aşa cum a făcut de altfel şi în Chip de foc, Marius von Mayenburg plonjează din nou în incandescenţa minţii unui adolescent pentru care gestul radical defineşte intrarea în lumea adulţilor. Gestul lui ne face să intrăm cumva cu capul înainte în zidul care separă cele două lumi contemporane, cea laică de cea religioasă. De aici lucrurile se ramifică mult la nivelul relaţiilor interpersonale: părinţi-copii, profesori-elevi, bărbaţi-femei, etc, căci într-o lume ce se străduieşte din greu să fie tolerantă, odată pusă întrebarea fundamentală – creaţie sau evoluţie – are loc un fel de cutremur. Poate că formula toleranţei se bazează pe evitarea întrebărilor. În Martiri lucrurile demarează abrupt, apoi bulgărele de zăpadă devine tot mai mare şi greu de oprit. Avem nevoie de reguli ca să putem trăi împreună? Ce fel de reguli? Despre asta vorbeşte spectacolul”, afirmă Theodor Cristian Popescu, regizorul spectacolului.

Teatrul ca instrument de cunoaştere

Înainte de premiera de joi, protagoniştii spectacolului alături de Alina Nelega, directorul artistic al Companiei “Liviu Rebreanu” au făcut o mică introducere în atmosfera piesei, care aduce în prin plan o temă pe cât de delicată pe atât de puţin expusă în spaţiul public, cea a conştiinţei religioase. “Spectacolul are la bază un text foarte delicat care eplorează o zonă care pentru toţi este foarte personală şi pe care ne este greu să o scoatem la iveală în public. Până la urmă, ceea ce face teatrul este să ne facă să conştientizăm acele zone mai umbrite ale realităţii noastre interioare. Credem că în acest caz că acest spectacol va avea o importanţă foarte mare nu doar pentru noi dar şi pentru spectatori. Acest spectacol este recomandat tinerilor de peste 16 ani, nu datorită nudităţii din scenă, ci tocmai datorită acestor aspecte foarte delicate, extrem de personale care se referă la conştiinţa religioasă până la urmă. Acest spectacol este un gest de foarte mare curaj, e o mare provocare pentru că nu rămânem la acest nivel de cosmetizare a realităţii, ci încercăm realmente să lucrăm cu teatrul ca instrument de cunoaştere, să trezim în public gânduri, emoţii, reacţii, întrebări despre viaţă, întrebări despre ceea ce îi înconjoară. Sper să existe un public care să primească cu deschidere acest spectacol, mai mult decât atât să discute şi să continuie spectacolul în realitatea lor interioară”, a spus Alina Nelega.

Piesa aduce în prin plan două aspecte, cel al credinţei şi cel al negării acesteia, cei doi poli în care migrează pesonajele spectacolului. “Personajul lui Benjamin, pentru care l-am invitat în acest proiect pe Vlad Bârzanu de la Teatrul din Râmnicu Vâlcea şi masterand la Bucureşti zice : ce reguli sunt mai bune decât regulile lui Dumnezeu ? Profesoara de bilologie care este şi diriginta lui, Erika Roth, interpretată de Cristina Toma are cu totul alte păreri, nu crede în Biblie, şi care afirmă că teoria evoluţiei a fost demonstrată ştinţific. Apar cei doi poli după care personajele refac şi desfac tot felul de alianţe, uneori doar pe interese de moment, uneori pe credinţe care sunt mai mult sau mai puţin vizibile. Eduard Marinescu, interpretează preotul Dieter Menrath, un profesor de religie, care aduce în atenţie o problemă foarte discutată în momentul de faţă, religia în şcoli, dacă ea trebuie predată şi în ce formă. Personajul interpretat de Dan Rădulescu, Markus Dörflinger, este un profesor de istorie cu un trecut de fost comunist şi cu un prezent de ateu care spune că ai dreptul să nu fi informat în ceea ce priveşte Biblia, ai dreptul să nu citeşti Biblia. Am invitat de asemenea doi studenţi UAT în această distribuţie, Cristian Ghiciuc şi Laura Mihalache, colegi cu Benjamin în spectacol . Nu în ultimul rând directorul şcolii, Willy Baltzer, interpretat de Liviu Pancu, politician de tip nou, aplanator de conflicte şi doritor de mese rotunde în care toate punctele de vedere să fie exprimate şi cumva să se ajungă la o armonie generală. E o formulă cu publicul faţă în faţă în care ne vedem toţi unii pe alţii pe tot parcursul spectacolului, cu actorii evoluînd pe un fel de punte lungă pe diagonala sălii pe care se plasează aproape fără voia lor ca într-un meci de tenis. Sperăm ca spectacolul să ţină în continuu atenţia trează asupra problemelor extrem de importante, care sunt traduse cu maximă simplitate în viaţa oamenilor”, spune Theodor Cristian Popescu, regizorul spectacolului.

“Îl iubim, e al nostru”

“Îmi place această colaborare cu noii mei colegi, sunt raporturi scenice noi şi pentru mine acest lucru a contat foarte mult. E minunată reîntâlnirea cu Cristi după ceva ani, ultima fiind la Krum. De asemenea bucuria întâlnirii cu textul lui Marius von Mayenburg, sunt fan declarat al acestui dramaturg. Deci premizele sunt bune. Acum rămâne la latitudinea publicului cum va judeca spectacolul. Noi îl iubim, e al nostru, noi l-am făcut, lucruri care le vedem din interior”

Elena Purea, personajul Inge Südel (mama lui Benjamin)

“M-am întâlnit cu o echipă foarte frumoasă”

“Mă bucur foarte mult că s-a întâmplat acest proiect fiindcă îmi doream de mult timp să lucrez cu Cristi. Am mai avut o tentativă în Bucureşti, am fost la el la un casting şi atunci când m-a chemat la Târgu Mureş m-am bucurat foarte tare de propunere. Vroiam foarte mult să joc şi cu Cristina, din start erau două puncte care nă interesau foarte mult. Mă bucur că m-am întâlnit cu o echipă foarte frumoasă aici la Târgu Mureş, un oraş care îmi place foarte mult în care am fost şi în facultate în cadrul unui proiect al celor de la Teatru 74. Am lucrat foarte bine împreună la acest spectacol, îmi place că joc un rol la care am discutat foarte mult cu Cristi şi sper să iasă bine. Nouă ne place foarte mult acest spectacol, şi sperăm să ne bucurăm de el împreună cu publicul la celelalte reprezentaţii”

Vlad Bârzanu, personajul elevului Benjamin Südel

“Mi-a lipsit teatrul”

“Mă bucur foarte tare că mă întorc pe scenă. Mi-a fost foarte greu o perioadă pentru că mi-a lipsit teatrul. Mâ întorc într-un context extraordinar, pentru mine e o sumă de provocări. În primul rând acest text care este ceva nou pentru mine, apoi reîntâlnirea cu Cristi carea m-a provocat şi mă provoacă în continuare, întâlnirea cu câţiva colegi tineri pe care nu i-am ştiut şi pe care îi apreciez, reîntâlnirea cu Dan Rădulescu care a fost una de bun augur. De asemenea este pentru prima dată când joc cu Elena Purea, pe care o stimez foarte tare, e prima dată când joc cu ea ca partener direct pe scenă fapt pentru care mă bucur foarte tare. Pentru mine e o sumă de provocări, de fapt totul e o provocare şi sper să reuşim să stârnim interesul, să fim înţeleşi de spectatori pentru că spectacolul realmente merită acest lucru. Cred că munca noastră va fi decodată de către spectatori, să stârnim acel fior pe care dramaturgul îl doreşte”

Eduard Marinescu, personajul preotului Dieter Menrath, profesor de religie

“Nu sunt poveşti, sunt lucruri atât de concrete”

“M-a bucurat foarte tare întâlnirea cu prietenii în primul rând, şi pe urmă cu colegii actori cu care nu am mai jucat de foarte multă vreme. Şi eu în facultate îmi dorisem foarte mult să joc cu Cristina şi nu am avut ocazia şi iată că după 20 şi ceva de ani se întâmplă acest lucru. Mă bucură întâlnirea cu Vlad, care mi-a făcut o părere absolut extraordinară. Pentru mine cel mai important lucru şi o spun cu toată sinceritatea este reîntoarcerea pe scena Naţionalulul a lui Edi, o dovadă de dedicaţie în ce priveşte acestă profesie. Mi se pare un gest extrem de curajos şi plin de devotement. Spectacolul va suscita discuţii pentru că aduce o problematică şi un mesaj destul de inacceptabil pentru unii, şi acceptabil pentru alţii. Chiar de la prima discuţie am spus că spectacolul va fi unul destul de controversat. De fapt acesta este şi rolul nostru, dacă nu suscităm interes prin tot felul de provocări tematice, atunci facem teatru degeaba. În spectacol apar aspecte care le vedem la fiecare pas pe care societatea le cunoaşte dar le refuză, într-un soi de protecţie. E vorba despre lucruri cu care ne întâlnim în sistemul de învăţământ, în relaţionarea socială. Nu sunt poveşti, sunt lucruri atât de concrete dar pe care în general noi românii, le respingem. E un spectacol care aduce o miză extrem de importantă şi sunt foarte curios cum va reacţiona publicul târgumureşean pe care îl cunosc destul de conservator. Sunt foarte curios care va fi reacţia societăţii civile, care va fi reacţia reprezentanţilor bisericii. Asta nu înseamnă că noi generăm o bombă socială, e o problematică cu care trebuie să ne obişnuim. Trebuie să o vedem şi să tratăm lucrurile foarte concret, nu să fugim de ele. Ne ascundem în spatele tuturor lucrurilor care ne convin, pe cele care nu ne convin le omitem, le lăsăm deoparte, le izolăm. E un spectacol cu o problemă extrem de actuală”

Dan Rădulescu, personajul Markus Dörflinger, profesor de istorie şi sport

“Am foarte multe emoţii”

“Este prima mea colaborare cu Teatrul Naţional, am foarte multe emoţii. Mulţumesc că am fost primită în această echipă, totul este o provocare pentru mine. În acest spectacol pot spune că reprezint partea de tentaţie, de culoare. Mă bucură foarte mult faptul că sunt în acest proiect, am lucrat foarte frumos, chiar dacă pentru prima dată cu actorii Naţionalului şi sper că nu şi pentru ultima dată”