Comuna Brâncovenești, oază de tradiții românești și maghiare

Printre cele mai vizitate standuri la Festivalul Văii Mureșului a fost cel al comunei Brâncovenești, casă primitoare tradițiilor românești și ungurești specifice satelor Brâncovenești, Vălenii de Mureș, Idicel Sat și Idicel Pădure. ”Pentru ediția din acest an avem o încăpere dedicată tradițiilor din Brâncovenești. Până acum eram prezenți cu tradițiile din Văleni. Având în vedere că la Brâncovenești avem amenajat un muzeu, am zis ca obiectele de acolo să fie expuse la festival. În ce privește tradițiile românești, ele sunt expuse în celelalte două încăperi ale standului, reprezentate fiind localitățile Idicel Sat și Idicel Pădure, cu două inimoase gazde, Rafila Moldovan din Idicel Pădure și Maria Precup din Idicel Sat. În ce privește încăperea specifică localității Brâncovenești, gazde au fost Toth Pal Melinda Katona Éva și Suto Katalin. Le mulțumesc pe această cale. Eu am o vorbă, cu așa echipă se poate lucra în cele mai bune condiții. Prin aceste valori expuse promovăm tradiția și obiceiurile vechi din localitățile comunei noastre”, a precizat Őrdőg Ferenc, primarul comunei Brâncovenești.

Oferta artistică a comuna Brăncovenești a fost reprezentată de Formația de dansuri maghiare din Vălenii de Mureș, Ansamblul de dansuri maghiare ”Helikon” din Brâncovenești, Formația de jocuri populare din Idicel Pădure și de soliștii Cristian Oltean și Raluca Rotaru. ”Cei care au trecut pragul casei noastre alegorice, în special tinerii, s-au arătat foarte interesați de obiectele expuse. Au rămas impresionați de cum arătau pe vremuri un mire, o mireasă, cum erau îmbrăcați. Ne bucură acest interes al tinerilor, fapt ce ne dă un imbold de a continua să promovăm tot ce avem mai vechi și mai valoros în comuna Brâncovenești. Atât în satele românești cât și în cele maghiare, sunt persoane, cum sunt și gazdele casei noastre alegorice care se ocupă de cusut, și de meșteșugurile vechi. Sunt extrem de mândru de aceste persoane, care fac ca aceste frumoase tradiții să nu se piardă”, a subliniat primarul comunei Brâncovenești.

Tradițiile din Idicel Sat aduse de Maria Precup

La loc de cinste la standul comunei Brâncovenești a fost și încăperea dedicată tradițiilor din Idicel Sat, readuse la viață de Maria Precup, gazdă primitoare alături de soțul Ioan Precup. ”Tot ce împodobește camera Idicelului Sat le-am adus de la mine de acasă. Sunt lucruri țesute de mama, și o parte de mine. Avem covoare țesute, cămăși de jucat pentru feciori , cămăși mai vechi purtate de tatăl meu, cămăși de lucru. De fapt e vorba de costume întregi, cătrințe, poale, mărgele prosoape țesute, tablouri, blide. Pe patul din încăpere e zestrea, țoale, lipidee, perini, cum se dădeau pe vremuri la fetele de măritat. Unele dintre ele sunt foarte vechi, în special cătrințele care au o vechime de peste 100 de ani. La festival particip cu aceste lucruri vechi de la primele ediții. La început standul era mai mult improvizat, dar apoi ne-au amenajat o mică căsuță să putem expune aceste lucruri frumoase în cele mai bune condiții. Chiar dacă sunt vechi, oamenii din sat folosesc și azi aceste lucruri, în special  cei care le plac și care le îndrăgesc și respectă. În ce privește tinerii, sunt care le apreciază, cum sunt și copii mei. Dar nu la toată lumea le place. Copiii mei așa au fost crescuți, să le respecte. La fel și cu dansul popular, încă mai joacă îmbrăcați în portul popular. Am adus-o cu mine la festival pe nepoata mea Paula Pop. E prezentă de la cinci ani la toate edițiile, să conștientizeze și să moștenească dragostea pentru frumos și pentru tradițiile noastre”, ne-a spus Maria Precup din Idicel Sat.

Rafila Moldovan, sufletul tradițiilor din Idicel Pădure

În imediata apropiere, în încăperea dedicată tradițiilor din Idicel Pădure am găsit-o pe Rafila Moldovan, cu a sa zestre adunată cu migală în muzeul pe care îl păstorește la Idicel Pădure.”Obiectele expus sunt de la mine de la muzeul din Idicel Pădure, să ne lăudăm turiștilor cu ce avem noi mai de preț, cu munca noastră, cu tot ce am adunat de-alungul timpului. Avem lucrurile păstrate din strămoși, tocmai ca să păstrăm tradiția. Am adus lipidee gușate, prosoape, icoane, fotografii vechi, volumele mele de poezii, cămăși, blide, ornamente de când eram eu mică, crucea care nu lipsește oriunde mă duc, perne, patul cu zestea miresei, precum și leagănul pentru copilul mic. Pe el mă legăna mama, pe hintă cum îi se mai spune pe la noi. Nu lipsește lada de zestre, canapeiul și alte obiecte la care ținem tare mult. Aceste obiecte le folosim și acasă, în viața de zi cu zi. În canapei îmi țin hainele, acolo pun lipideele, fețele de masă, de pernă, iar când am nevoie de ele și noaptea știu unde să pui mână”, ne-a povestit tanti Rafila Moldovan din Idicel Pădure. Poate cel mai de suflet lucru pentru tanti Rafila îl reprezintă cântecul popular, vocea ei fiind completată deseori de fluierul fiului Mihai. ”Musai să cânt, să ne mai bucurăm de frumusețea lui pentru că am plâns destul, și trebuia de la o vreme să schimb atitudinea. Mi s-a întâmplat nenorocirea când eram în puterea vârstei, copiii erau micuți și tot așa am dus-o. Doar eu știam ce e în inima mea. Pe copii nu i-am putut lăsa să mergă pe calea asta. Apoi ca să nu se termine acest obicei mai venim la câte un festival, mai jucăm, cântăm deoarece nu vrem ca rădăcina tradiției românești să se piardă”, a menționat Rafila Moldovan.