Prof. dr. Dan Dobreanu: „Incidența și severitatea bolilor pe care trebuie să le tratăm rămân în continuare mari”

Reporter: Domnule profesor, am remarcat în CV-ul dumneavoastră că „v-ați întâlnit” practic toată cariera cu domeniul cercetării. Ce înseamnă cercetare în secolul XXI pentru un cardiolog?

Prof. dr. Dan Dobreanu: Cercetarea reprezintă o componentă indiscutabilă a cardiologiei moderne. Ce înseamnă concret această cercetare este un răspuns mult mai complex. Pe de-o parte, este vorba despre cercetarea fundamentală, menită să contribuie la înțelegerea mecanismelor intime ale bolilor și la conceperea de noi tratamente. Din acest punct de vedere, cardiologia zilelor noastre suferă o schimbare radicală, deplasându-se tot mai mult dinspre terapia farmacologică, chimică, înspre terapiile biologice.

Pe de altă parte, este vorba despre cercetarea clinică, menită să valideze aplicarea practică a ceea ce ne oferă cercetarea fundamentală. Cardiologia modernă se desfășoară astăzi sub semnul a ceea ce numim „medicina bazată pe dovezi”, concept care subliniază faptul că nu avem încă  și probabil nu vom avea niciodată – un model experimental atât de perfect încât să verifice modul în care datele oferite de cercetarea fundamentală vor funcționa aplicate pe pacient. Studiile clinice randomizate cu grup control își propun tocmai să valideze, lipsit de subiectivism, beneficiul intervențiilor terapeutice îndeosebi asupra obiectivelor „solide” de morbi-mortalitate.

Rep.: Vedeți un viitor al cercetării aici la Târgu-Mureș?

D.D.: Categoric, există premizele pentru un viitor în cercetarea cardiologică din Târgu-Mureș. În primul rând, prin faptul că aici funcționează unul dintre Institutele de referință din România în cea ce privește asistența medicală în cardiologie. Apoi, datorită faptului că în mediul academic din Târgu-Mureș, cardiologia a fost totdeauna unul din domeniile de referință. Și poate nu în ultimul rând datorită faptului că, de câțiva ani în cadrul UMF Târgu-Mureș, există un centru de cercetare fundamentală axat tocmai pe patologia cardiovasculară. Modul în care însă vom reuși să valorificăm aceste premize depinde de noi toți și succesul nu este de la sine înțeles.

Rep.: Șef de clinică, cardiolog, profesor universitar, cercetător, funcții de conducere, practică și cercetare toate în același domeniu medicina, mai exact cardiologie. Puteți deci emite o părere avizată: cum stăm cu inima în România?

D.D.: Din păcate, stăm foarte prost. În absența unor politici sanitare coerente adresate modificării stilului de viață și prevenției în general, România rămâne unul dintre liderii europeni în ce privește mortalitatea prin boli cardiovasculare. Faptul că în ultimii ani reușim să ne aliniem standardelor civilizate în ceea ce privește terapiile pe care le oferim pacienților noștri nu poate compensa faptul că de fapt incidența și severitatea bolilor pe care trebuie să le tratăm rămân în continuare mari.

Rep.: Care este rolul Institutului Inimii observând aceste modificări în rândul populației? Spre ce tipuri de afecțiuni credeți că va fi necesară o atenție sporită din partea IUBCvT în viitor?

D.D.: Rolul unei asemenea instituții este în primul rând de a oferi pacienților accesul la terapiile de vârf în domeniul patologiei cardiovasculare, adresându-se mai ales pacienților care nu au cum să fie rezolvați la nivelul centrelor teritoriale.

Rep.: Domnule profesor, care ar fi întrebarea care nu v-a fost pusă, dar la care ați vrea să răspundeți?

D.D.: Aș fi așteptat poate o întrebare legată de școala de cardiologie din Târgu-Mureș. Pentru că nimic nu se poate naște fără o bază și nimic nu are valoare dacă nu se continuă la un nivel superior. Noi, cei care profesăm acum ne-am format la școala profesorului Corneliu Dudea, a profesorului Simion Cotoi și a profesorului Constantin Georgescu. Și fiecare dintre noi, cei aflați acum la maturitate, avem discipoli care promit să ne depășească. Speranța mea este ca ei să confirme această promisiune.

(www.iubcvt45.ro)