INTERVIU. Tatiana Niculescu a lansat la Bookfest biografia lui Arsenie Boca

Tatiana Niculescu și-a completat renumele dobândit prin romanele sale (cel mai cunoscut dintre acestea, „Spovedanie la Tanacu“, a fost pus în scenă de Andrei Șerban și ecranizat de Cristian Mungiu cu titlul „După dealuri“) prin aparițiile din ultimii ani, prin care a adus la lumină viețile unor personalități interbelice așa cum nu mai fuseesră portretizate până atunci. Volumele biografice ale Tatianei Niculescu se situează la confluența dintre literatură (prin suflul lor narativ) și biografie documentară.
Anul trecut, autoarea a fost prezentă la Salonul de Carte Bookfest Tîrgu Mureș cu volumul „Mistica rugăciunii și a revolverului: Viața lui Corneliu Zelea Codreanu“, iar anul acesta a revenit cu o apariție de mare interes public în acest moment: „Ei mă consideră făcător de minuni. Viața lui Arsenie Boca“. Cu ocazia lansării cărții la Târgu Mureș în cadrul târgului de carte, am vorbit puțin cu Tatiana Niculescu despre modul în care a abordat viața acestui personaj devenit omniprezent, controversat și fascinant, a cărui legendă tinde să îi eclipseze complet biografia reală, dacă nu a și făcut-o deja.

Rep.: Când ați început să lucrați la această carte? Când a început să vă preocupe această idee?
T.N.: În ultimii ani am scris biografii despre Regina Maria, despre Regele Mihai și despre Corneliu Zelea Codreanu, și am intrat într-o epocă în care apare și Arsenie Boca. El împărtășește în bună măsură cu acești oameni diferiți ca formație și diferiți ca biografie valorile unei epoci și ticurile unei epoci, dar și modul de a vedea lumea și de a citi cărți al unei epoci, și atunci, scriind despre ei, m-am apropiat și de el, adiacent. Apoi am început să mă interesez în mod special despre el. Asta se întâmpla cu doi ani în urmă, dar de-atunci încoace decizia de a scrie despre el a venit cam cu un an și jumătate în urmă.

Demers demitizant

Reporter: În jurul lui Arsenie Boca s-a creat o aură foarte pregnantă de mit. În ce măsură cartea dumneavoastră sparge această aură și se apropie de personajul adevărat? Cum era Arsenie Boca de fapt?
Tatiana Niculescu: Tocmai asta am încercat să fac în această carte, să dau la o parte pe cât posibil straturile succesive de mitologizare, de hagiografie, de mediatizare excesivă și, după părerea mea, nedreaptă în privința omului Arsenie Boca, și să recuperez atât cât îmi stă în putință, prin documente, prin empatie și imaginație, ce va fi fost acest om și ce va fi fost epoca lui, cu privirea lui asupra lumii, asupra vieții, asupra epocii lui ș.a.m.d. Această carte încearcă cumva să recupereze omul Arsenie Boca, care, după părerea mea, a fost un pic lăsat în urmă de mitul și de imaginea Arsenie Boca. Nu că o societatea nu ar avea nevoie de mituri, nu că o societate nu ar avea nevoie de repere reale, dar cred că în privința lui Arsenie Boca i se face o mare nedreptate. Cred că personajul real e mult mai complex, mai interesant, mult mai mult deasupra clerului vremii sale, și că el a devenit de-a lungul timpului o multiplă victimă: o dată în tinerețe, când a trebuit, din varii motive, să umple o anumită imagine și o anumită așteptare a politicii bisericești interbelice în Ardeal, pe urmă în vremea comunismului, când a fost etichetat într-un anume fel și a fost pus într-o cutie, metaforic vorbind, a receptării noii orânduiri socialiste, și a treia oară în vremea noastră, când este o victimă, cred eu, a mediatizării fără discernământ, i-am spune un fel de marketing politico-religios care, desigur, poate avea rațiunile lui, dar care nu ne apropie de profilul celui care va fi fost cu adevărat Arsenie Boca.

„Un om împovărat de așteptările noastre“

Rep.: Vorbim mereu de un orizont de așteptare al oamenilor față de Arsenie Boca, dar ce își dorea el cu adevărat? Care considera că e misiunea sa?
T.N.: N-aș putea să știu ce-și dorea el cu adevărat, pentru că el era un om la fel ca noi toți, la fel ca cei care caută și nu cred că au găsit de-a lungul vieții. Era un om care evoluează de la niște lecturi, în copilărie și adolescență, la niște experiențe spirituale și culturale, ulterior, la o experiență de viață și mănăstirească, mai departe, la o experiență de pictor de biserici și de om al culorii, al spațiilor, al oglindirilor realității în pictură, la un om care își trăiește propria credință cu îndoielile, cu nopțile întunecate ale credinței, cu luminile spectaculoase ale credinței, este un om care nu poate fi răstignit pe crucea imaginației noastre din prezent și pe crucea așteptărilor noastre. Mie mi se pare, privindu-l din perspectiva documentelor pe care le-am citit despre el și a felului în care îl văd eu că a devenit prin ceea ce îi punem în cârcă, un om foarte împovărat de așteptările noastre, de proiecțiile noastre, care nu sunt neapărat și ale lui, și e paradoxal cum un om care s-a pronunțat în multe situații și în multe feluri împotriva a ceea ce se numea în epocă, și se mai numește încă minunism, deci pasiunea nestăvilită pentru miracole, un om ca el a devenit aproape stindardul, drapelul miracolelor și al superstițiilor în România contemporană. Ăsta este de fapt un efect al straturilor mitologice cu rațiuni bisericești, politice și de multe feluri, care s-au adunat în „pachetul“ care a devenit actualmente imaginea lui Arsenie Boca. Ce-am încercat eu a fost să deschid un fel de șantier arheologic al acestei vieți și să recuperez din acest șantier, atât cât mi-a stat în putință, omul Arsenie Boca cu histrionismul lui, cu inteligența lui, cu cultura lui, cu căutările lui, cu complexitățile lui.

Rep.: Fusese la un moment dat propusă exhumarea lui Arsenie Boca și mutarea acestuia la București. Ce părere aveți despre această idee?
T.N.: Nu mă interesează, drept să spun, cum nu mă interesează nici rezultatul cercetărilor în privința canonizării. Această carte nu are o miză de nici un fel, după cum nu este nici o carte polemică. Este o carte care încearcă să redescopere un personaj despre care suntem convinși că știm tot. Or, pe mine de-a lungul timpului mă intrigă și mă instigă, ca să zic așa, persoanele, uneori personalități interbelice sau chiar contemporane, despre care socotim că știm totul atât de bine încât nu mai e nimic de aflat și că imaginea pe care o avem noi este singura posibilă. Întotdeauna o astfel de idee pe mine mă provoacă să caut dincolo de ea și așa am încercat și în cazul lui Arsenie Boca. Mă interesează prea puțin unde e înmormântat, unde va fi înmormântat, dacă va fi canonizat, dacă nu va fi canonizat. Cartea mea nu se înscrie în nici un fel în vreo strategie sau în vreo politică pro sau contra canonizării lui Arsenie Boca.

A consemnat Andrei VORNICU