Terapie de top în boala Parkinson la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș

Clinica de Neurologie II a Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu-Mureș este unul din centrele de referință din România în ceea ce privește tratamentul bolii Parkinson avansate. Aici se inițiază terapia cu levodopa-carbidopa gel intestinal (Duodopa), una dintre cele trei terapii de top existente la ora actuală pentru această afecțiune. Dr. Szász József Attila, medic primar neurolog în cadrul Clinicii de Neurologie II, coordonatorul echipei multidisciplinare complexe care se ocupă de implementarea acestei terapii asistate de dispozitiv în boala Parkinson avansată, a oferit mai multe detalii într-un interviu acordat cotidianului Zi de Zi.

Reporter: Tulburările de mișcare în general și boala Parkinson în special reprezintă un segment de patologie neurologică extrem de important, cu impact major asupra calității vieții pacienților, domeniu în care dumneavoastră ați ales să vă supraspecializați. Cât de departe s-a ajuns privind progresele pentru tratamentul acestei afecțiuni?

Dr. Szász József Attila: Cel mai important progres în acest domeniu s-a înregistrat în tratamentul bolii Parkinson avansate, situație în care medicația clasică, cu administrare orală, respectiv transdermală, nu mai asigură un control satisfăcător al simptomatologiei. Odată cu progresia bolii, beneficiul terapeutic al medicației orale scade progresiv și apar o multitudine de complicații motorii și nonmotorii. Acest lucru înseamnă că performanțele motorii ale bolnavului devin în totalitate dependente de oscilațiile plasmatice ale medicației antiparkinsoniene. Pentru ameliorarea acestor inconveniente au apărut terapiile asistate de dispozitiv prin care încercăm să asigurăm o stimulare dopaminergică relativ constantă. Există, la ora actuală, trei astfel de posibilități. Cea mai cunoscută pentru publicul larg este stimularea cerebrală profundă, procedeu neurochirurgical prin care se inserează un electrod la nivelul unor structuri cerebrale bine definite, a căror suprastimulare asigură o corecție a deficitului dopaminergic respectiv ameliorează semnificativ simptomatologia motorie. Această procedură este disponibilă în România doar pentru un număr redus de bolnavi și se face numai la nivelul centrului universitar București.

Există o altă opțiune terapeutică de livrare continuă a unui agent dopaminergic, respectiv pompa cu apomorfină pentru administrare subcutanată a medicației, dar care nu este înregistrată în România. A treia opțiune, disponibilă în principalele centre universitare din țară, este pompa pentru administrare intestinală continuă a unui gel de levodopa, care este o opțiune fezabilă și care aduce beneficii majore, uneori chiar spectaculoase, pentru un număr important de bolnavi aflați în stadiile avansate ale bolii.

Această terapie este disponibilă de mai bine de șapte ani în Târgu-Mureș și până la sfârșitul anului 2018, au fost inițiați un număr de 118 pacienți. Trebuie precizat că, la nivel european, experiența din România cu această terapie este considerată una “cu greutate”. Am publicat în urmă cu doi ani datele pe țară disponibile până atunci, concretizate într-un articol, care este frecvent citat în literatura de specialitate internațională.

Rep.: Care a fost evoluția pe termen lung a pacienților la care ați inițiat această terapie?

S.J.A.: La primul pacient am inițiat această terapie în iunie 2011. El este și la ora actuală în stare clinică mult mai bună decât era la momentul inițierii. Acest fapt nu înseamnă că putem să vindecăm boala, nici măcar să o stopăm. În prezent considerăm că boala Parkinson, indiferent de opțiunile terapeutice utilizate, își urmează cursul natural. Însă, prin utilizarea corectă și la timpul potrivit a tratamentelor simptomatice  disponibile, putem să ameliorăm mult sau chiar foarte mult calitatea vieții pacienților.

Ideal ar fi ca, pacientul cu boală Parkinson, să fie îndrumat la timpul potrivit din serviciile teritoriale către centrele de excelență, unde echipe multidisciplinare cu expertiză iau decizia inițierii terapiilor asistate de dispozitiv împreună cu pacientul și aparținătorii.

Rep.: Când ar trebui să fie îndrumat pacientul către centrele de excelență?

S.J.A.: Este o întrebare foarte bună! Una dintre provocările majore din literatura de specialitate în ultimii doi ani este definirea bolii Parkinson avansate, respectiv care este momentul optim în care medicul curant trebuie să informeze pacientul că s-au atins limitele medicațiilor convenționale și este necesar să fie evaluat într-un centru de excelență.

Rep.: A început să fie diagnosticată tot mai des această boală?

S.J.A.: Este greu de spus pentru că nu avem date exacte la nivel național, nu avem un registru de boală. Din discuțiile pe care le avem la nivelul Societății de Neurologie din România estimăm că în țară sunt între 70.000 și 80.000 de pacienți cu boala Parkinson. Convingerea mea este că, din păcate, nu toți pacienții parkinsonieni ajung la medicul specialist. Frecvent se consideră că o lentoare a mișcărilor respectiv tremorul sunt oarecum apanajul vârstei avansate și probabil că un număr considerabil de bolnavi nu ajung să fie evaluați de către neurolog.

Rep.: Care este viitorul pentru a fi stăpânită cât mai bine această afecțiune cu ajutorul terapiilor avansate?

S.J.A.: S-au făcut progrese extraordinare în tot ce înseamnă înțelegerea mecanismelor care stau în spatele bolii. Știm care sunt principalele deficiențe ale terapiilor pe care le avem, motiv pentru care se încearcă diferite formule de administrare cu eliberare prelungită. Am participat și noi într-un studiu clinic cu levodopa administrată inhalator, cu un dispozitiv tip spray similar cu cel folosit de pacienții cu astm bronșic. La ora actuală studiul s-a finalizat cu rezultate pozitive însă din câte știu eu acest preparat este disponibil doar pe piața nord-americană.

Sunt soluții de levodopa care se administrează subcutanat, nu știm câte dintre ele se vor valida în practica cotidiană. Problema majoră în boala Parkinson este că atunci când punem diagnosticul pe baza unor semne motorii minore procesele neurodegenerative, care stau în spatele acestei afecțiuni, sunt deja într-un în stadiu relativ avansat. Progresul major va fi atunci când vom putea să punem diagnosticul într-o fază mult mai precoce și, desigur, dacă vom avea măsuri terapeutice care realmente să aibă un potențial neuroprotector.

Detalii despre terapie

Terapia cu gel intestinal levodopa-carbidopa (Duodopa) se inițiază pacienților aflați într-un stadiu avansat al bolii, când simptomele nu mai răspund la medicația obișnuită sau dacă apar complicații legate de tratamentul respectiv.

Terapia este administrată cu ajutorul unui dispozitiv special de pompare direct în duoden sau în porțiunea superioară a jejunului printr-un tub permanent montat prin gastrostomie endoscopică percutană. Pompa este montată în cadrul unei intervenții chirurgicale realizate de o echipă multidisciplinară, formată din neurologi, gastroenterologi, anesteziști și chirurgi.

A consemnat Arina TOTH