INTERVIU. Actorul Dorel Vișan consideră că instabilitatea societății ne aparține: „Noi singuri ne-am dezechilibrat… am încălcat legile care au fost lăsate pentru armonia Universului“

Zilele Târgumureșene l-au avut ca invitat, la Teatru 74 din Bastionul Măcelarilor pe Dorel Vișan, unul dintre cei mai apreciați și mai cunoscuți actori de film și de teatru din România. Artistul a susținut conferința „Comuniune, Societate, Echilibru“, în care a vorbit despre degringolada societății de azi, despre credință, Divinitate și sufletul omenesc. După o scurtă prezentare făcută de Ioan Chiorean, Dorel Vișan a luat cuvântul și, timp de peste o oră și jumătate, a ținut publicul lipit de scaune.

Actorul a fost de părere că originea răului din societatea contemporană îl reprezintă egoismul. „Egoismul, la această oră, în toată lumea, s-a dezvoltat cum numai într-o lume decăzută poate să funcționeze. Și va funcționa în continuare pentru că această civilizație, probabil, trebuie să se autodistrugă“, a declarat Dorel Vișan. Totodată, la final, acesta a formulat și o definiție a credinței.

„Credința este facultatea omului de a percepe divinitatea, de a percepe această putere care e în afara noastră și la care dacă ne rugăm și dacă credem în ea, nu trebuie să stai în genunchi de dimineața până seara“, consideră Dorel Vișan.

Înainte de a părăsi Bastionul Măcelarilor, actorul a răspuns la câteva întrebări pentru cotidianul Zi de Zi.

Reporter: Ați afirmat că societatea actuală e profund dezechilibrată. Când credeți că a început să se producă acest echilibru?
Dorel Vișan: Cauza este că ne-am îndepărtat de credință, ne-am îndepărtat de Dumnezeu și am încălcat legile care au fost lăsate pentru armonia Universului. Noi singuri ne-am dezechilibrat. Sigur, ea nu este de marțea trecută, asta s-a făcut în timp, dar trecerea de la o societate la alta nu s-a făcut organizat. Întotdeauna o revoluție nu luptă pentru dreptate și pentru adevăr, ci pentru dorințele lor nesatisfăcute. Pe urmă se trezește, când se creează noua societate, că nu mai apar dorințele lor în legile societății și în rânduielile ei. Aici s-a făcut schimbarea, în momentul când s-a spus oamenilor că sunt liberi, fără să li se explice ce este libertatea. Se vorbește despre demnitatea celor liberi. Deci, cel liber trebuie să fie demn, nu să fie vagabond pentru că el e liber. Aia nu e libertate, e libertinaj.

Rep.: Regimul comunist a cultivat în mod programatic ateismul. Cu toate astea, după decenii de comunism, românii sunt printre cei mai religioși oameni din Europa. Credeți că ține mai mult de superstiție sau e vorba de o credință creștină autentică?
D.V.: E vorba de ceva pe care îl au în sufletul lor, dar au dovedit că acel lucru se perimează, pentru că dacă se câștiga referendumul cu familia, atunci arătam că suntem un popor creștin. Pentru că nu s-a realizat, am făcut primul pas spre dez-creștinare, iar acum îl vom face pe cel de-al doilea, cu celălalt referendum.

Rep.: Ateul poate avea acces la fericire?
D.V.: Ateul este tot așa de credincios în Dumnezeu ca credinciosul, încă mai credincios. Ateul este mai aproape de Dumnezeu, ateul este pe ultima scară, pentru că el neagă ceva ce există.

Rep.: Mai devreme l-ați citat pe Seneca, cel care spunea că omul liber e cel care nu mai are dorințe. Dumneavoastră mai aveți dorințe?
D.V.: Da. De-asta nu sunt liber, că mai am dorințe.

Rep.: Mi-ați putea spune una?
D.V.: Păi, tot ce facem. Tot ce facem. Vreau să ajung în comunism (râde).