Home / Editorial / Neputința și nepăsarea politică, semnalate de la Bruxelles. Episodul pădurilor și poluării

Neputința și nepăsarea politică, semnalate de la Bruxelles. Episodul pădurilor și poluării

Distribuie

Zilele trecute, Comisia Europeană ne soma să luăm măsuri eficiente pentru combaterea defrișărilor ilegale subliniind: “În cazul României, autoritățile naționale nu au fost în măsură să verifice efectiv operatorii și să aplice sancțiuni corespunzătoare. Inconsecvențele din legislația națională nu permit autorităților române să verifice cantități mari de lemn recoltat ilegal. În plus, Comisia a constatat că autoritățile române gestionează pădurile, inclusiv prin autorizarea exploatării forestiere, fără a evalua în prealabil impactul asupra habitatelor protejate, după cum se prevede în Directiva Habitate și în Directiva privind evaluarea strategică de mediu. De asemenea, există deficiențe în ceea ce privește accesul publicului la informațiile privind mediul din planurile de gestionare a pădurilor. Comisia a constatat, de asemenea, că unele habitate forestiere protejate au dispărut din cadrul siturilor protejate Natura 2000, ceea ce reprezintă o încălcare a Directivei Habitate și a Directivei privind păsările”.

Într-un alt comunicat, Comisia încurajează România, Grecia și Malta să adopte programe naționale de control al poluării atmosferice: “Statele membre ar fi trebuit să transmită Comisiei primele lor programe naționale de control al poluării atmosferice până la 1 aprilie 2019. Până în prezent, Grecia, Malta și România nu și-au îndeplinit obligațiile, în pofida atenționărilor anterioare. Prin urmare, Comisia a decis să emită o scrisoare de punere în întârziere, acordând acestor țări două luni pentru a răspunde și pentru a-și adopta și comunica planurile până la acest termen limită.”

Neputință, nepăsare, neștiință sau interes?

Da, sunt probleme multe în ambele cazuri expuse dar se pare că semnalate de la UE acestea par mai vizibile decât le simțim sau le vedem în viața cotidiană. Întrebarea firească este de ce statul nu poate lua măsurile necesare pentru rezolvarea eficientă a acestor probleme. Vorbim oare despre neputință, neștiință, nepăsare sau interes?

În mod evident situația este cunoscută: activiștii, ONG-urile, jurnaliștii atrag atenția de prea mult timp asupra problemelor existente. Mass media a prezentat cazuri cutremurătoare cu pădurari care au fost uciși de grupările mafiei lemnului pentru că au îndrăznit să-și facă meseria în mod onest. Până și echipa Netflix a fost agresată pentru că a îndrăznit să filmeze în zonele controlate de exploatatorii ilegali, deranjând în acest mod “infam”„munca” liniștită și neîngrădită pe care o desfășurau.

Poluarea aerului este o problemă peste tot în lume, și evident, și în România. Însă, noi asistăm la dezbateri sterile privind măsurile care trebuiesc adoptate pentru combaterea fenomenului, când există modele aplicate în alte state europene care pot servi drept punct de plecare. De curând, Comisia Europeană a aprobat o schemă de sprijin public prin care România va acorda 53 de milioane de euro pentru stații de reîncărcare a vehiculelor cu emisii scăzute, o măsură absolut necesară pentru dezvoltarea parcului auto de mașini electrice și hibrid în concordanță cu tendințele europene. Totuși, România este în întârziere cu aproape un an în a-și îndeplini obligația de a transmite Comisiei primele proiecte naționale de control al poluării atmosferice. DA primele planuri, nu toate!

Ce trebuie să înțelegem din această situație?

Problema fundamentală este că situația defrișărilor ilegale și a poluării atmosferice nu reprezintă excepții ci regula când vorbim despre cum România nu își îndeplinește obligațiile față de proprii cetățeni în primul rând și abia apoi față de normativele europene. Vedeți, în România și în alte state europene, sloganul “Europa ne impune, Europa vrea”este lansat cu multă ușurință. Dar în multe situații (nu toate – trebuie să recunoaștem) Europa ne îndeamnă să facem lucruri care trebuiau oricum făcute în interesul cetățeanului și pe care  orice guvern responsabil le-ar implementa.

În cazul de față aerul poluat îl respirăm fiecare dintre noi, inclusiv cei care trebuie să ia măsurile – și afirm acest lucru cu conștiința persoanei care trăiește într-o localitate în care te pensionezi mai repede cu 2 ani datorită poluării atmosferice. Asistăm de ani buni la procesul de defrișare, dar măsurile, după cum arată și Comisia sunt viciate de o serie de subterfugii legislative și procedurale. Dacă continuăm acest discurs poate tot Europa trebuie să ne impună să construim spitale, autostrăzi, să eficientizăm transportul feroviar etc.

Ajungem tot la corupție

Zilele acestea o știre din Bulgaria stârnea stupoare: procurorul general cere anchetarea modului în care s-a desfășurat procedura de privatizare, fapt lăudat atât de forțele aflate la putere cât și de opoziție, în contextul în care s-au remarcat întârzieri în recuperarea banilor și fraude în procesul de privatizare.

Fără a privi cazul în mod absolut, pentru că Bulgaria are propriile probleme legate de corupție, trebuie să ne întrebăm de ce nu o să vedem ceva similar în România? De ce nu există anchete reale privind defrișările? De ce nimeni nu răspunde pentru acestea?

Mă tem că ajungem la neputință, neștiință, nepăsare și uneori intenție și de cele mai multe ori ele pleacă și includ corupția care generează efecte asupra numirilor în funcțiile publice, competența celor care ajung să decidă politici publice într-un anumit domeniu și ajung până la metode de “ungere” a sistemului astfel încât acesta să funcționeze “corespunzător”.

Vă spuneam într-un articol anterior că UE comandă o serie de analize printre care și euro-barometrul pentru a radiografia situația în Europa. Haideți să ne uităm peste cel privind corupția.

Întrebați cât de acceptabil li se pare să ofere un cadou, bani sau să facă o favoare în schimbul unui serviciu oferit de administrația publică, România se clasează astfel:

– Pe locul 11 cu un procent de 26% acceptabil să oferă în schimb o favoare (pe primele locuri se află Ungaria 59% și Slovacia 53%),

pe locul 7 cu un procent de 36% de respondenți care consideră că este acceptabil să ofere un cadou (pe primele locuri se află Ungaria și Letonia cu 60%).

– Pe locul 3 cu un procent de 24% de respondenți care consideră că este acceptabil să ofere bani (pe primele locuri se află din nou Ungaria 43% și Letonia cu 29%).

Întrebați cât de inacceptabilă consideră corupția, românii au întrunit un procent de 58% fiind pe locul 7 numărând de la coada clasamentului. Prin urmare, când dăm vina pe corupție trebuie să luam în considerare și faptul că practica este înrădăcinată în mentalul colectiv.

Întrebați cât de răspândită e corupția în țara lor răspunsurile sunt deosebit de interesante pe primul loc fiind Grecia cu 96% la polul opus Finlanda cu 21%, iar România cu 80% de respondenți care consideră că este un fenomen răspândit. Pentru că făceam referire la Bulgaria aceasta întrunește un procent de 83% privind percepția răspândirii corupției în țara lor.

Întrebați cât de afectați sunt de corupție în viața de zi cu zi România ocupă primul loc cu un procent de 68% de respondenți care consideră ca acest fenomen îi afectează direct și zilnic. Totuși, întrebați dacă există suficiente acțiuni de urmărire penală pentru a stopa fenomenul, România se află pe primul loc în Europa cu un procent de 55%. Este evident că acțiunile DNA au avut un efect asupra percepției sociale de combatere a fenomenului, problema este, că în profunzime, lucrurile sunt mult mai complicate iar cetățenii în continuare se simt împovărați de corupția care bântuie prin instituțiile publice.

Concluzie

Poate cuvântul cheie aici e responsabilizare. Vedeți, într-o țară în care prea puțini sunt trași la răspundere pentru ce se întâmplă, nimic nu se poate schimba. Departe de mine să contest acțiunile și existența întregii clase politice și aceasta pentru că sunt exemple de politicieni ajunși în funcții publice care au făcut foarte multe pentru comunitate sau țară. Dar sunt și aspiranții la propășire personală și de clan (indiferent de compoziția lui) iar aceștia sunt mulți.

Urmează alegerile și vom asista evident la același discurs de care suntem sătui – greaua moștenire, noi schimbăm clasa politică, eliminăm corupția, aducem persoane competente, iar la Mureș eternul discurs al votului etnic. Însă tristul adevăr e că România cu fața ei actuală este rezultatul a 30 de ani de guvernare în care toate forțele politice au avut un cuvânt de spus și ceva de demonstrat. Indiferent de rezultate, dacă nu aducem partea de răspundere nu o să schimbăm nimic. Și da, știu, avem legi care prevăd pedepse, avem legi care combat defrișările, corupția etc. Ce ar fi să le și aplicăm așa cum sunt aplicate și în alte state?

Conf. univ. dr. Mihaela Daciana NATEA

 

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Mureș: Caravană cu servicii gratuite din 10 specialități medicale

Distribuie Direcția de Asistență Sighișoara Sighișoara a demarat, în data de 18 martie 2024, o …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.