Interviu ”Magna Cum Laude”. Cornelia Tamas consideră că încrederea este puntea între terapeut și pacient

11 august 2020

Cotidianul Zi de Zi vă propune o serie de prezentare a șefilor de promoție ai unor unități de învățământ postliceal și superior din județul Mureș, promoția 2020. Tamas Cornelia este șefa de promoție a specializării Psihologie din cadrul Universității ,,Dimitrie Cantemir” din Târgu Mureș, iar în interviul următor ne împărteșește o scurtă introspecție asupra meseriei de psiholog.

Reporter: Pentru început, vă rog să ne spuneți câteva lucruri despre dumneavoastră.

Cornelia Tamas: Sunt pasionată de culturi și civilizații, ador călătoriile și îmi place să îmi petrec timpul în compania celor dragi, sau în lumea cărților.

Rep.: Când v-ați descoperit chemarea pentru domeniul psihologiei?

C.T.: Chemarea pentru psihologie mi-am descoperit-o când am realizat cât de multe persoane trec prin momente în care se simt depășite de situație. Fiind o fire comunicativă, persoanele din jurul meu, uneori chiar și străinii, se deschid în fața mea referitor la unele probleme din viața lor și astfel ajungem să dezbatem situațiile dificile pe care le traversează.

Rep.: Care este lucrul de bază care ajută la formarea relației dintre terapeut și pacient?

C.T.: Pilonul esențial al relației terapeut-pacient este încrederea, iar printre fațetele încrederii menționez certitudinea pacientului că nu va fi judecat și că va fi acceptat așa cum este faptul că poate găsi în psiholog un sprijin pe termen lung și că terapeutul se află acolo pentru a-l ajuta și susține.

Rep.: Ne puteți spune un mit neadevărat despre psihologi?

C.T.: Psihologii nu dau sfaturi în sensul clasic al cuvântului, ci determină clientul să își construiască propriile recomandări pe care să fie capabil să le urmeze pentru a schimba ceea ce dorește se schimbe.

Rep.: Vi se pare mai dificil să lucrați cu adulți sau cu copii?

C.T.: Cu adulți. Copiii au tendința naturală de a apela la cineva atunci când resursele existente nu le permit să își îndeplinească un anumit țel, în vreme ce o parte din adulți se consideră persoane foarte puternice, care trebuie să se descurce fără ajutor, cu precădere fără ajutor specializat.

Rep.: Care credeți că va fi dificultatea cu care vă veți confrunta cel mai des în această meserie?

C.T.: Mulți dintre cei care apelează la un psiholog o fac cu convingerea eronată că lucrurile se vor schimba cu 180 de grade la prima ședință, renunțând dezamăgiți după aceea, fără a lua în considerare că terapia este un proces de o anumită durată.

Rep.: Cât de ușor puteți să ,,citiți” oamenii? Vi s-a întâmplat să vă înșelați vreodată?

C.T.: De obicei îmi este destul de facil să descifrez trăsăturile de personalitate ale unei persoane. Totuși, au fost cazuri în care oamenii au lăsat o primă impresie ireproșabilă, iar ulterior s-au comportat diferit, astfel încât am învățat să nu pun prea mare accent pe prima impresie pentru că am tot timpul la dispoziție să îmi formez o părere despre persoanele cu care interacționez.

Rep.: Considerați că mersul la psiholog este destinat tuturor sau doar celor care au probleme?

C.T.: Nu există ființe umane fără probleme, fie că este vorba despre o ceartă în familie sau amenințarea unui virus care poate fi letal, ca în situația mondială actuală. Nu consider că mersul la psiholog este destinat exclusiv celor care au un diagnostic psihiatric, deoarece psihologul învață clientul cum să își dezvolte mecanisme de coping pe care să le folosească în fiecare zi.

Rep.: Cum ajută psihologul o persoană să îți depășească anumite blocaje?

C.T.: Un prim pas în depășirea unui blocaj este identificarea acestuia. Există cazuri în care o persoană vine la psiholog pentru o problemă, iar pe parcursul terapiei se descoperă de fapt rădăcina acesteia, care este mult mai înrădăcinată în timp. Psihologul ajută pacientul să se detașeze de problemă și să o perceapă ca pe ceva care este în controlul său. Resursele de deblocare se află la pacient, rolul psihologului fiind de a le accesa și a-l învăța pe client cum să le folosească.

Rep.: Considerați că va fi dificil să fiți obiectivă în anumite situații?

C.T.: Niciun psiholog nu își consiliază familia, tocmai pentru a nu fi subiectiv, dar în afara acestor situații, având în vedere că terapia nu se defășoară într-o sală de judecată și finalul acesteia nu constă într-un verdict, nu se pune problema de obiectivitate, ci mai degrabă de empatia față de client.

Rep.: Ce sfat le-ați oferi celor care se tem să apeleze la ajutorul unui psiholog ?

C.T.: Frica face parte din emoțiile umane, dar important este să o depășim. Celor care au luat în calcul posibilitatea de a se adresa unui psiholog, dar sunt măcinați de teamă, le transmit că au parcurs deja o bună bucată de drum și că prezentarea lor la un specialist este parcursul natural al unei persoane care dorește să se debaraseze de un inconvenient care va veni tot mai mare dacă este lăsat netratat.