Home / Sanatate / Vaccinul ARNm anti-Covid-19, întrebări

Vaccinul ARNm anti-Covid-19, întrebări

Sunt medic și numeroși oameni îmi cer sfatul în legătură cu vaccinarea ARNm anti-Covid-19. Oamenii sunt confuzi, nu știu ce decizie să ia. Așteaptă să vadă ce se întâmplă…

Autoritățile au dorit să explice medicilor mecanismul imunitar la conferința online Vaccinarea COVID-19 pe înțelesul tuturor, organizată de Colegiul Medicilor în 8 Ianuarie. La eveniment au conferențiat medici și persoane de alte specialități. S-au prezentat succint mecanismul de acțiune al vaccinului ARNm și reacțiile adverse care sunt mai frecvente cu rata lor de manifestare la prima și la a doua doză de vaccin.

ARN-ul mesager din vaccin codifică structura proteinei Spike a virusului Covid-19. Acest ARN pătrunde în celulele sănătoase ale celui vaccinat, iar acolo este tradus în proteina codificată, respectiv proteina Spike. Adică celula sănătoasă produce proteina Spike, pentru ca apoi să expună la suprafață pe membrana sa, atât forma integrală Spike cât șiforme parțiale, adica peptide Spike. Acestea vor fi depistate drept străine de către sistemul imunitar, care va produce anticorpi contra proteinei spike. La un viitor contact cu virusul care poartă proteina spike, acești anticorpi l-ar împiedica să pătrundă în celulele persoanei respective.

Să lămurim pe scurt ce este spike-ul. E descris drept un complex proteic aflat pe suprafața virusului, care funcționează similar cu un cârlig la nivel atomic și molecular (https://horizon-magazine.eu/article/how-covid-19-hijacks-human-cells.html), cu care realmente se agață de celula sănătoasă la nivelul receptorilor ACEII, și își crează o deschidere prin care pătrunde în interiorul ei. Altfel spus, spike-ul e arma invazivă a virusului.

Iar în urma vaccinării ARNm, celulele sănătoase produc această armă și o expun la suprafața lor.

Există o serie de aspecte care nu au fost explicate pentru publicul larg și mulți oameni sunt dornici să cunoască fenomenul integral. Și dacă autoritățile doresc să convingă că vaccinul aduce beneficii certe fără a determina efecte secundare semnificative, nici pe termen scurt nici pe termen lung, acestea trebuiesc lămurite, cu ajutorul cunoștințelor uzuale din domeniul imunologiei pentru medici și al celor de bun simț pentru orice cititor.

Pentru ușurarea lecturării, din explicațiile de imunologie simplificate, însoțite de imagini sugestive, am ales câteva linkuri, pe care le-am inserat la locul potrivit pe parcursul textului.

Să ne imaginăm următoarea situație: un cetățean cumsecade supus unei presiuni (infracționale) începe la un moment dat să confecționeze arme albe, și iese pe stradă cu una dintre ele vizibil atârnată de șold. Se afișează astfel și în fața Poliției. Nimeni nu informase Poliția că cetățeanul și-a făcut o armă pentru a se apăra singur de un potențial agresor. Așa că polițiștii îl consideră un pericol, iar urmarea o știm toți: sistemul de apărare socială reacționează contra lui.

Cetățeanul altă dată cunoscut drept cumsecade, trăind în continuare cu frica de agresorul anunțat, după câteva saptămâni iese din nou cu o armă la șold. Acum din partea Poliției se numește infracțiune continuată și reacția sistemului contra lui va fi mai puternică, iar consecințele mai severe. O reacție obisnuită și justificată.

Cât de departe se răspândește în corp ARNm-ul din vaccin ?

Vaccinul se injectează într-un anume punct, de unde fluidele corpului îl poartă mai departe, așa cum se întâmplă la orice injecție. Așadar ARNm-ul conținut va putea intra în celulele pe care le întâlnește în calea sa și să comande ca acelea să producă proteina spike și peptidele sale.

Mă întreb, în cercetările din ultimii zece ani făcute pentru vaccinurile ARNm, ce s-a observat, cât de departe ajunge ARNm-ul, ce celule ale corpului va putea accesa, în care celule a intrat?

Ce se întâmplă cu celulele care au produs proteina Spike?

Celula proprie invadată de un virus este distrusă de sistemul imunitar.

Când un un virus pătrunde într-o celulă normală, el o transformă într-o fabrică de virusuri, care ieșind din ea vor invada alte celule sanătoase. Spre a preveni aceasta, unul dintre mecanismele imunitare curente este distrugerea celulei invadată de virus.

Cum procedează sistemul imunitar? Celulele imunitare natural killer (santinele nespecializate care sînt răspîndite în corp) sunt primele care depistează intrusul de la primul contact. Ele recunosc drept străine componentele virale produse de celulă când apar la suprafața ei și atunci emit substanțe numite pro-apoptotice, care distrug celula.

Resturile celulelor proprii distruse sunt fagocitate / înghițite de alte celule imunitare, numite celule dendritice și macrofage. Acestea practic curăță resturile, spre a evita degradarea lor locală.

Toate acestea sunt parte din inflamația declanșată în acel loc și care determină diverse simptome, printre care discomfort, durere, scăderea capacității funcționale locale.

E ca și cum un agent de pază ar folosi un spray toxic asupra unui intrus. Inevitabil o parte se întoarce către sine. Va inhala si el ceva din gaz, îi va afecta pielea, va tuși, se va irita la mâini, la față, …

Vaccinarea la prima doză mimează prima întâlnire cu virusul: la suprafața celulei sănătoase apar mai multe elemente virale, reprezentate de proteina spike dar și de peptidele sale. Întrebarea firească ce apare este: oare sistemul imunitar o consideră infectată de virus, iar celulele natural killer o atacă prin substanțele pro-apoptotice?

Să privim locul vaccinării: injecția se face în mușchiul deltoid, aproape de umăr.  ARNm-ul vaccinal intră în celulele disponibile din zonă, în mușchi, formațiuni periarticulare și articulare, piele, pereții vaselor și fibre nervoase, apoi în ganglionii limfatici din axilă. Acestea sunt și posibilele ținte pentru celulele natural killer, adică celule normal funcționale care vor fi primele candidate pentru a fi distruse.

Ce reacții adverse s-au descris drept cele mai frecvente:

– dureri musculare și articulare;

– oboseală, care medical vorbind poate avea origine în scăderea capacității musculare, ca și într-un consum prea mare de energie vitală;

– cefalee, care frecvent are originea într-o problemă a musculaturii scalpului;

– frisoane – simptom general determinat cel mai probabil de inflamația extinsă generată de întregul proces.

Observăm că reacțiile adverse sunt la locul injecției, dar aparent pe relație cu tipurile de țesuturi întâlnite primele, se manifestă și la distanță, ceea ce ne reîntoarce către prima întrebare de mai sus: ce se întâmplă, până la urmă, cu toate celulele care au produs proteina Spike sub acțiunea serului?

Care sunt mecanismele reacțiilor adverse descifrate în cursul cercetărilor de zece ani, asupra vaccinurilor ARNm ?

Încercăm să înțelegem din mecanismele imunologice cunoscute. Sistemul imunitar are o alcătuire extrem de complexă, iar reacția sa față de invazia virusului se desfășoară pe multiple direcții. Doar punctăm că sunt implicate celule dendritice, mastocite, macrofage, neutrofile, monocite, sistemul complementului seric, celule natural killer, limfocite T CD4 (cu subtipurile lor helper Th1, Th2, Tfh, Th17), limfocite T CD8, limfocite B, celule plasmatice, fiecare cu traseele sale prin corp, cu interacțiuni între ele ori cu componentele virale și celulele infectate, cu producere și eliberare de variate substanțe, expunere și legare de molecule prezentatoare MHC1, MHC2, liganzi B7, CD28…  Un singur tip dintre toate aceste celule, adică celulele plasmatice, produc anticorpii. Ceea ce reprezintă doar una dintre direcțiile declanșate în întreg acest sistem, când ceva non-self apare undeva în corp. https://onlinelearning.hms.harvard.edu/hmx/immunity/ 

Când un virus pătrunde, sistemul imunitar nu se mulțumeste cu un singur element de recunoaștere, ci îl explorează în întregul său. Adică la corona virus, nu se limitează la proteina spike, ci identifică și celelalte proteine: ale membranei, ale anvelopei și nucleocapsida. În plus chiar ARN-ul viral e recunoscut drept extrem de antigenic. https://www.youtube.com/watch?v=11f8h-fSM_M

Altfel spus, imunitatea recunoaște ansamblul drept impropriu organismului uman, lucru valabil pentru orice microb care îl invadează.

De asemenea reacția împotriva intrusului nu se adresează doar armei acestuia, ci întreg ansamblului, care este atacat pentru siguranță, din mai multe direcții.

Ei bine aceasta fiind maniera firească de lucru conform imunologiei, în situația vaccinării ARNm, o celulă normală expune la suprafața sa o armă (spike-ul). Atunci sistemul imunitar este provocat să producă anticorpi chiarde la prima întâlnire, după cum ni s-a spus.

Dar, totodată, mai este provocat și la altceva: activarea unor celule limfocitare T, prin întâlnirea cu peptidele spike-ului, pe două căi.

Prima este direct pe suprafața celulei normale, unde ea expune peptidele spike-ului produse în interiorul său. Aceste peptide sunt și ele depistate drept non-self, de către limfocite T CD8. Acestea memorează peptidele și se specializează contra lor, devenind limfocite T CD8 citotoxice.

A doua cale este următoarea: resturile celulelor proprii distruse de celulele natural killer, împreună cu toate spike-urile sunt fagocitate / înghițite de celulele dendritice și macrofage, curățătorii locali.  După ce le distrug, acestea digeră în interiorul lor resturile de spike și le expun sub formă de peptide pe suprafața propriei membrane. E un mecanism imunitar uzual, prin care peptidele sunt prezentate spre a fi recunoscute drept periculoase de către alt tip de limfocite T, anume CD4. Acestea le memorează și se activează devenind limfocite T helper.

Limfocitele T specializate în citotoxice CD8 și în T helper funcționează astfel: circulă prin corp și când re-întâlnesc acele peptide pe membrana unei celule, eliberează substanțe citotoxice în vecinătatea acesteia, inclusiv citokine, care distrug celula și produc inflamație locală, ceea ce cheamă în ajutor și alte celule imunitare.

Ce se întâmplă când la a doua doză de vaccin celulele sănătoase expun peptide ale spike-ului?

Dacă la prima doză pot reacționa doar celulele natural killer, la a doua deja apar disponibile atât natural killer cât si încă două tipuri de limfocite T activate, adică CD8 și T helper. Împreună oare vor avea o reacție mai puternică?

Să revedem evoluția reacțiilor adverse la a doua doză de vaccin, din studiul prezentat la conferința din 8 ianuarie 2021:

– toate reacțiile adverse au crescut semnificativ atât numeric cât și în intensitate;

– la persoanele peste 55 de ani, s-a dublat față de prima doză numărul celor cu dureri musculare și dureri articulare, au crescut de 1,5 ori numărul celor cu cefalee și a celor cu oboseală, de 3,6 ori la frisoane, și de aproape 8 ori numărul celor cu febră;

– la cei între 16-55 de ani, reacțiile au crescut de 2 ori în cazul celor cu dureri articulare, de 1,7 ori la dureri musculare, de 2,5 ori la frisoane, de peste 4 ori la febră, cu 23,4 % la cefalee și cu 25 % la oboseală;

– ca valori absolute la doza a doua, oboseala a fost prezentă la 59,4 % din cei sub 55 de ani și la 50,5 % din cei peste 55 ani; cefaleea la 51,7 % sub 55 ani și la 39 % peste 55 ani;  durerile musculare la 37,3 % sub 55 ani și 28,7 % peste 55 ani, iar durerile articulare la 21,9 % sub 55 ani si la 18,9 % peste 55 ani.

Cifrele arată semnificativ și incită interes față de detaliile implicate.

Pe când eram copil, am primit toate vaccinările din program, cu vaccinuri făcute la Institutul Cantacuzino. Nu am avut nici o reacție adversă. Cât am fost medic de familie cu ani în urmă, am administrat eu însămi vaccinuri copiilor din grija mea. Copiii aceia nu au avut reacții adverse.

Toate acelea erau vacinurile clasice, cu antigen. Acest tip de vaccinare, așa cum istoria medicinei ne arată, e un procedeu care a avut eficiență. De ce ar fi negat total acum, în favoarea unui procedeu nou despre care nu avem suficiente date?

Așa după cum ne-a învățat știința medicală în care am fost educați profesional, reacțiile adverse nu au reprezentat și nu pot reprezenta o măsură a eficienței niciunui medicament. Ele sunt doar manifestări nedorite și nenecesare ale produsului în cauză, pe alte direcții decât cea pentru care el este utilizat.

Așa că se ridică alte întrebări către realizatorii studiilor asupra vaccinurilor ARNm de zece ani:

Care e explicația pentru creșterea semnificativă a numărului și amplitudinii reacțiilor adverse, la a doua doză?

Ce se va întâmpla la următoarele doze, preconizate a fi anual, dacă nu chiar mai des?

Observăm că cele de mai sus sunt valabile pentru cei ce nu au avut contact cu virusul, anterior vaccinului. La ei, prima doză e primul contact cu un antigen viral.

Dar după un an de zile de la declanșarea în masă a unei viroze cu transmitere aeriană, sunt foarte mulți care au avut deja contact cu virusul, fie ca pozitivi sănătoși, fie ca bolnavi însănătoșiți, fie fără să fi știut nimic. Cum ei au trecut prin primul contact, sistemul lor imunitar deja are activate liniile menționate mai sus. În acest caz, pentru ei prima doză de vaccin este a doua întâlnire a sistemului imunitar cu antigene virale.

Dacă imunitatea este deja pregătită, ar putea reacționa puternic contra celulelor sănătoase care expun spike-ul și fragmentele sale, chiar de la prima doză?

Ne mai gândim la repetările prefigurate, adică doza a doua, repetarea periodică a vaccinului, introducerea și a altor vaccinuri ARNm față de noile tulpini virale.

Ne reamintim că sistemul imunitar la contactul cu virusul, îl analizează în ansamblu și nu doar printr-o componentă a sa, atitudine valabilă față de oricare microbi.

Atunci în cazul unui șir de vaccinări, dacă celula normală repetă expunerea armei și a componentelor sale, oare sistemul imunitar nu poate intra în confuzie, începând să perceapă celula respectivă drept un ansamblu non-self ? În acest context nou, oare nu va cerceta si memora drept improprii alte componente proprii celulei, față de care să reacționeze prin producere de auto-anticorpi? De exemplu, să apară după un timp binecunoscuții anticorpi anti membrană celulară, anti-nucleari, anti mușchi striat, anti-microzomiali, anti-neuronali, anti-mielină,…?

Înțelegem că vaccinul actual s-a realizat foarte repede si nu a fost timp pentru urmărirea efectelor la distanță. Totuși logica simplă ne conduce către întrebarea:

Se poate dezvolta auto-imunitate la distanță, prin repetarea vaccinurilor ARNm ?

Tot la conferința din 8 ianuarie, un jurnalist a precizat că cele două firme, Pfizer și Moderna, au cerut imunitate civilă și penală din partea guvernelor, obținută până la acel moment din partea SUA și Anglia.

Dacă vaccinurile sunt eficiente și sigure după cum afirmă, oare de ce simt nevoia de înaltă protecție statală, și față de cine ?

Cu privire la durata imunizării conferită de vaccin, studiul clinic al Pfizer a fost anunțat în 29 aAprilie 2020. În luna mai a început recrutarea participanților. Recrutarea și derularea programului cu cei înregistrați e un proces delicat în care se analizează numeroși parametri pentru selecția persoanelor potrivite pentru studiu și respingerea celor nepotrivite. Au loc întâlniri, se fac numeroase analize medicale, se completează chestionare. Acțiunea se face pe grupuri și durează mult timp. Studiul Pfizer a anunțat la lansare că încheierea colectării datelor va fi 27 ianuarie 2023. Nu e o greșeală, e vorba de 2023…

Controalele pentru atingerea obiectivelor anunțate ale studiului, pentru fiecare participant, sunt prevăzute la 7 și la 14 zile după prima doză, iar după a doua doză la aceleași 7 și 14 zile, plus la 6 luni, la un an și la doi ani.

Dacă la începutul lui mai 2020 s-au putut face primele injectări ale dozei 1, în cel mai bun caz spre finalul lunii s-a injectat a doua doză. Imunitatea maximă e anunțată a se instala la 7 zile după doza a doua. Adică cam din prima jumătate a lui iunie 2020 ar fi reperul pentru urmărirea la 6 luni a primilor intrați în studiu.

În ianuarie 2021 erau abia trecute 6 luni de la acest reper infim. Atunci de ce ni s-a spus că protecția imunitară ar fi de 6 – 9 luni?

Imunologia ne mai învață că celulele B și T activate pentru un anume antigen, memorează pe viață informațiile respective. Ce le-ar putea șterge această memorie, în cazul de față?

De ce ar dura doar 6 – 9 luni imunizarea în cazul Covid-19 și ce o face să dispară ?

Acestea sunt doar câteva întrebări, pentru care eu ca medic, după 26 de ani de practică, nu găsesc răspuns ca să le pot explica mai departe celor ce mă întreabă.

Mă poate ajuta cineva?

Dr. Cristina Aoșan

Membru în Comisia de Medicină Alternativă a Ministerului Sănătății

www.melidava.ro

26.02.2021


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

A început prohibiția! Unde poate fi practicat pescuitul recreativ

Printr-un comunicat de presă remis de către Compartimentul informare, relații publice și cu publicul al …