INTERVIU. Militarii rezerviști, în sprijinul patriei și al comunității sărmășene

12 iulie 2021

Joi, 1 iulie, la Biblioteca Orășenească „Liviu Rusu” din Sărmașu a avut loc prima ședință a subfilialei Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere „Alexandru Ioan Cuza”, în cadrul căreia s-au înmânat înmânat carnetele de membru la patru noi membri, cetățeni ai localității: cpt. (rez.) Florin Sărac, slt. (rez.) Sorin Moga (medic veterinar în localitate), plt. adj. pr. Anton Sos și sg. (rez.) Angelica Chiorean. A participat lt. col. Marcel Dumitrescu, membru al filialei, și Valer Botezan, primarul orașului Sărmașu.

Într-un interviu acordat cotidianului Zi de Zi, col. (rez.) Ilie Chiorean, președintele respectivei Asociații, a vorbit despre cariera sa militară, despre motivele pentru care armata este un stâlp important al oricărei țări, dar și despre importanța amintirii și omagierii eroilor naționali și a simbolurilor naționale. Mai mult, colonelul în rezervă a amintit modalitățile prin care asociația pe care o conduce se implică în activitățile orașului Sărmașu.

Reporter: De ce e importantă această subfilială pe care o conduceți?

Col. (rez.) Ilie Chiorean: Noi am considerat că este nevoie să facem această subfilială pe baza statutului Asociației cadrelor militare în rezervă și retragere emis de la București pentru a veni în sprijinul comunității locale. Eu sunt născut aici. Aici am făcut școala generală și liceul, după care am urmat cariera militară până la vârsta de pensionare când a trebuit să ies în rezervă. Nu am ieșit la 40 de ani, am ieșit la 56 de ani și o lună cu gradul de colonel. Și soția mea a lucrat în armată ca personal civil timp de 23 de ani. Mai mult, locuim aici în Sărmașu decât la Dej unde avem domiciliul de bază pentru că Sărmașu este localitatea noastră. De acest oraș ne leagă totul. Astfel, am zis să facem și noi militarii în rezervă o treabă pentru a sprijini comunitatea noastră sărmășană.

Rep.: Cum sprijiniți comunitatea?

I.C.: Din anul 2018 am început să participăm la evenimentele care sunt dedicate Zilei Naționale a României, la 1 Decembrie, la evenimentele care se organizează la biserică, la cele care se organizează în centrul localității, la depuneri de coroane. Noi din banii personali, din pensii am cumpărat coroane pe care le-am depus. Am participat la Zilele Eroilor. Chiar și în pandemie am fost la Biserica ortodoxă și am depus acolo coroane. Am reamenajat cu preotul Daniel Camară Monumentul Eroilor. Anul acesta am fost la solicitarea domnului primar (Valer Botezan – n.r.) la Troița dedicată eroilor sărmășeni unde s-au depus coroane. Am convocat și am solicitat să participe doi generali în rezervă cu care am lucrat noi în timpul activității. Recent am participat la Ziua Drapelului, împreună cu primarul, cu Pompierii, Poliția, cu cetățenii, cu elevi și copii. La biserică s-a sfințit drapelul, după care ne-am deplasat la catarg. La 1 Decembrie anul trecut, domnul primar a prins virusul și ne-a delegat pe noi purtători de caschetă, pentru că prin aprobarea ministrului am dreptul să port uniforma militară pentru că am ieșit la termen și pentru rezultate deosebite, am ridicat drapelul cu distanțare și cu toate normele impuse.

Rep.: De ce sunt importante astfel de evenimente?

I.C.: Sunt importante pentru că fac parte din viața țării. După cum am zis și de Ziua Drapelului, când Alexandru Ioan Cuza a înmânat steagurile cele noi oștirii, le-a spus așa: „Înmânându-vă steagurile cele noi, vă încredințez onoarea țării. Steagul este casa, familia, ogorul vostru. Steagul este România!”. Noi, aceste lucruri trebuie să le facem pentru țară.

Rep.: Ce înseamnă țara pentru dumneavoastră?

I.C.: Nu numai pentru mine, ci pentru toți cetățenii din România, indiferent de naționalitate, etnie, religie, țara este comuna noastră a tuturor și steagul este al nostru, al tuturor.

Rep.: De ce este important steagul?

I.C.: Din punct de vedere militar, steagul este foarte important pentru că o armată sau o grupare militară, ca să fie recunoscută și ca să nu fie considerată rebelă, trebuie să aibă un steag, o stemă și un comandant. Dacă astea trei lipsesc, pot fi considerați rebeli și tratați fără a se mai respecta prevederile de la ONU, Geneva și așa mai departe. Prin urmare, steagul este mereu în fruntea oamenilor.

Rep.: Mai există veterani de război în Sărmașu?

I.C.: Filiala noastră are ca activitate și veteranii de război și a urmașilor lor. Nu mai există veterani de război în Sărmașu. Cu domnul primar l-am îngropat pe 25 mai 2021 pe ultimul veteran din Al Doilea Război Mondial din Sărmașu (Teodor Iclodean – n.r.). El a fost din Balda, dar Balda aparține tot de Sărmașu. În noiembrie 2021 ar fi împlinit 102 ani. A fost un eveniment deosebit. Au venit militari de la Comandamentul de Forțe Speciale din Târgu Mureș la solicitarea noastră și a domnului primar. L-am cunoscut când eram tânăr elev, dar abia în 2018 am aflat mai multe lucruri despre dânsul. În primul rând a fost un om foarte credincios care a sprijinit mereu Biserica. Tot atunci am aflat de momentul său ca militar. A fost rănit la Cotul Donului și de acolo a fost adus într-un spital de campanie unde i s-au dat primele îngrijiri medicale. Ulterior, a fost transferat la un spital din București pentru a-i salva viața. După ce s-a refăcut, a fost redistribuit la o structură militară care pregătea studenții din București care făceau armata la termen redus.

Rep.: De ce este importantă armata?

I.C.: O personalitate din Israel spunea așa: sunt două condiții ca o societate să se dezvolte să meargă mai departe. Prima este: corupția trebuie sacționată ca și trădare de țară. A doua condiție, ca să ai o societate normală, trebuie să promovezi următoarele profesii, care să fie plătite foarte bine: militari, profesori și medici. Apărare, educație și sănătate. Din punctul meu de vedere, o țară care nu are o armată puternică nu are nicio valoare pe plan mondial. Atunci când te duci la negocieri cu cineva, în spate trebuie să ai niște forțe. Dacă nu ai aceste forțe, nu ai valoare. Eu sunt un filo-NATO. Am purtat 10 ani gradul de colonel în Alianță și am lucrat cu americanii, cu britanicii, am făcut posturi universitare cu ei. Am fost și în Kosovo ca forțe de separare a conflictului, împreună cu o subunitate din Bistrița. Când vine vorba de importanța armatei, să ne amintim doar că în perioada ascendenței lui Ginghis Han, care a cucerit Asia și parte din Europa și era de neoprit, în Peninsula Coreeană s-a pus problema armatei în structura de guvernământ care se adresau regelui, din care jumătate erau militari și jumătate civili. Militarii au spus că pentru a-i opri la intrarea în peninsulă pe mongoli, trebuie să se formeze o armată puternică de 100 de mii de oameni. Ei considerau că dacă bugetul pentru formarea și pregătirea acestei armate va fi asigurat se va reuși oprirea înaintării forțelor mongole în Peninsula Coreeană. Civilii au fost de părere că lucrul nu este posibil pentru că nu existau bani. Ca urmare, armata nu s-a modernizat, nu și-a mărit efectivele, nu a fost instruită, fiind cuceriți de forțele mongole, iar statul coreean a fost obligat să plătească întreținerea a un milion de soldați mongoli. De aceea este important să ai armată. Iar de la aderarea noastră în Alianța Nord-Atlantică, care este cea mai puternică forță a tuturor timpurilor, noi avem asigurată securitatea națională. Chiar dacă s-a redus efectivul de soldați, acum sunt mai puțini dar bine instruiți. Toate batalioanele de manevră ale României au fost rulate în teatre de operații: Kosovo, Irak, Afganistan, în Golful Persic.

Rep.: Ați fost în zonă de conflict. Cum v-ați simțit când ați fost acolo?

I.C.: A fost greu. A fost greu pentru oameni, dar în special pentru militarii care erau acolo. Gândiți-vă că pentru a organiza un „buffer zone” (zonă tampon – n.r.) între două tabere combatante este foarte dificil. Războiul civil diferă total de un război clasic. Am avut ocazia să-l cunosc când a fost Revoluția din 1989 în România. Eram ofițer student în Academia Militară în București. Ne-am dus la Ministerul Apărării Naționale și de trei ori era să fiu împușcat. S-a tras asupra mea. Nu am crezut că am să îmi mai văd fetele acasă dacă Revoluția eșuează. Cred că ofițerii am fi fost executați. De atunci am traumatism la coloană. Atunci am văzut ce înseamnă un război urban de gherilă. Și în Kosovo era un astfel de război, de gherilă urbană. Ce am văzut acolo nu vă puteți imagina. Toți militarii care au fost în teatrele de război rămân cu niște probleme. Nu știi dacă îți mai vedea familia, dar răspunzi și de niște oameni. Iar într-un război interetnic, nu există reguli. Noi de aici trebuie să trăim în armonie cu maghiari, cu țigani, ca să nu se repete evenimente care au fost cu ani în urmă.

Rep.: În cazul unui conflict, v-ar conveni să redeveniți cadru activ fără să clipiți, chiar dacă ați fi obligat, fiind rezervist?

I.C.: Nici nu se pune problema. Am și ținută, tot. Oricând m-aș duce până când sănătatea îmi permite pentru că asta este datoria mea și asta am jurat față de țară!