Antrenamentul neuronal, o nouă şansă la viaţă, de la o vedere de 8% la 50%

Costin Dămăşaru este omul care a adus în România un nou mod de a trata probleme care, pentru mulţi, sunt fără ieşire. În urmă cu mai bine de un an l-am văzut în podcastul „Fain şi Simplu”, realizat de Mihai Morar şi trebuie să recunosc că am rămas fascinată. El vorbea despre neuroplasticitatea cerebrală şi despre o tehnică inovativă de a reprograma, practic, creierul nostru. „Ideea Centrului de Cercetare în Augmentarea Performanțelor Neuronale a pornit de la experiența personală, una chiar traumatizantă, aș putea spune, o luptă continuă pe care am dus-o, atât cu tinitusul – aceasta fiind o afecțiune de care am suferit și care se manifesta ca un țiuit permanent în urechi, care nu mă lăsa să dorm și îmi dădea migrene puternice – cât și cu incertitudinea care mă înconjura. Am fost pe la vreo 65 de specialiști: medici, terapeuți, psihologi, psihiatri, vraci, șamani… și fiecare îmi spunea altceva. Nu de puține ori mi-au spus:„ Nu o să mori de la boala asta, dar o să mori cu ea”, spune într-un interviu acordat pentru Revista Biz, Costin Dămăşaru.

Ajuns în America la MIT a avut o revelaţie intrând într-un program de Executive Education –  Neuroscience in Leadership, prin intermediul căruia a ajuns să cunoască tehnologia Brain Mapping și Brain Computer Interface pentru a realiza o hartă a creierului cu scopul de a stabili un protocol de antrenament neuronal. Aceasta este o formă non-invazivă de reconfigurare și optimizare a rețelelor neuronale folosind tehnologie de ultimă generație.  Antrenamentul cognitiv BM-BCI stabilizează starea de spirit și percepția emoțională, inclusiv capacitatea de a face față stresului și ajută creierul să elimine disfuncțiile existente.

Sună SF? Poate că da. Pentru a înțelege mai bine această tehnică absolut fascinantă de rezolvare a unor probleme am discutat cu târgumureşeanca Diana Bolony, o mamă care a căutat ani de zile, alături de soţul ei, o soluţie pentru problemele fiului său Edi.

Ceva nu e în regulă

„Eu tot timpul am ştiut că ceva nu e în regulă cu fiul meu şi m-am dus la toţi medicii. Cei mai mulţi m-au scos pe uşă afară, să-mi văd treaba mea, copilul e perfect, nu are nicio problemă, ei îşi dau seama de la uşă că totul e în regulă. Copilul citea de la 5 ani tot, vorbea două limbă străine şi cânta la pian de la patru ani. Pentru mine ceva nu se lega. Eu am făcut dans şi am vrut să înveţe şi Edi. Mi-am dat seama că unele mişcări le învăţa instant, altele nu le învăţa deloc. Nu avea echilibru”, ne-a povestit Diana.

După această constatare au urmat, ca şi în cazul lui Costin Dămăşaru, multe vizite la medici, la terapeuţi, nu se legau lucrurile. Într-un final, la vârsta de opt ani, Edi a fost diagnosticat cu Ambliopie Profundă. „Este o boală foarte greu de diagnosticat pentru că creierul este foarte deştept. Cu boala asta te naşti şi practic Edi vedea 8% cu ochiul stâng şi avea o dioptrie de 7,5 în condiţiile în care citea absolut tot, scria, mergea la şcoală fără ochelari. La 5% un ochi este considerat orb. Ochiul drept era în regulă şi practic acesta a preluat toată funcţia vederii. I-au dat, iniţial, ochelari greşiţi, cu dioptrii de 4, în loc de 7,5. Am avut noroc, totuşi, am ajuns la doctoriţa Hâncu din Târgu-Mureş care are şi aparatură, şi cunoştiinţe şi se uită la copil faţă de alţi aşa-zişi „specialişti” care mi-au spus să-i păzesc ochiul drept pentru că altfel va orbi”, a continuat Diana.

Hartă cerebrală şi antrenamente neuronale

O dată diagnosticul stabilit, după ce a studiat şi s-a documentat pe forumuri din străinătate şi cu ajutorul terapiilor zilnici situaţia a început să se îmbunătăţească, dar ceva tot nu mergea destul de bine. Diana a primit filmarea de care scriam la începutul unui articol de la o altă mamă şi a început să se documenteze. „Atunci am aflat că în SUA de 40 de ani se foloseşte această terapie, că toţi piloţii de la NASA se antrenează cu neurofeedback pentru a face faţă zborurilor. Am sunat şi am făcut o programare. Pe ei la centru nu îi interesează diagnosticul. Mergi acolo şi primul lucru se scanează şi se face harta creierului şi îţi spune unde sunt probleme”, a spus Diana.

Aceasta a ajuns să înţeleagă ce se întâmpla de fapt cu propriul copil după ce a ajuns la Centrul condus de Costin Dămăşaru. Ambliopia era doar un simptom, problema era mult mai gravă, dar a primit răspuns la toate întrebările. Cauza era în creier, nu în ochi şi au început antrenamentele. „Pentru copii e ca un joc, li se pune o cască cu senzori legată la un aparat şi trebuie să conducă un papagal care zbura. Din brain map se formează un program de antrenament personalizat pe zonele unde creierul este hipo sau hiper activat ca să le regleze să le aducă în stadiul corect”, a explicat Diana, care a ajuns şi ea să urmeze antrenamentele după o perioadă dificilă emoţional, la care s-a adăugat diagnosticarea cu boala Lyme.

„În urma antrenamentelor echilibrul lui Edi a început să se regleze. A ajuns de la 8% acuitate vizuală la ochiul stâng, merge spre 50%. La ochiul drept am pornit de la 85% şi suntem la 100%. Dioptriile au ajuns la 4, de la 7,5 Pe mine m-a ajutat enorm, m-am liniştit, m-am echilibrat, m-am ancorat în realitate. De doi ani mergem la antrenamente. Pe lângă asta am făcut zilnic o oră şi jumătate programele de ambliopie şi terapie Bowen şi terapia cu cai. Este important şi ce faci apoi tu acasă cu copilul şi cu tine. Ceea ce schimbă radical lucrurile în cazul acestor antrenamente este faptul că ei îţi pregătesc un teren fertil care îţi permite să creşti foarte repede. Nu este o baghetă magică, trebuie să ai determinare, perseverenţă, ei accelerează munca pe care o depui tu şi să crezi că există soluţii. Ceea ce am câştigat, datorită lui Costin și echipei sale extraordinare este timp şi nu pot decât să le fiu recunoscătoare pentru asta. La fel, important este să te documentezi şi să fii vigilent, pentru că există şi mulţi şarlatani. Le-aş spune părinţilor să aibă încredere în instinctul lor. Dacă Dumnezeu ţi-a dat un copil, ţi-a dat şi intuiţia de a şti când ceva nu este în regulă cu el”, a completat Diana.

Obiectivul creierului este să te mențină în viață. De fiecare dată când intervine un eveniment mai puțin plăcut, traumatic, creierul face tot ce poate ca să te mențină în viață. Activează o rețea, dezactivează altele, astfel încât, la finalul zilei posesorul să nu moară, cu costurile aferente. Problema apare după ce se termină acele evenimente neplăcute și rămân acolo. Creierul se transformă dintr-un protector într-un soi de gardian care nu-ți dă voie să evoluezi. Aceste antrenamente rescriu, practic, circuitele neuronale.

„Nouă Costin şi echipa lui ne-au schimbat vieţile la modul real. Am câştigat timp, care este nepreţuit şi o şansă reală la vindecare”, a concluzionat Diana.

Ce presupune antrenamentul

Programul de antrenament neuronal BM-BCI necesită în primă instanță, finalizarea uneia sau a mai multor evaluări din următoarele: un interviu de admisie inițial cu un trainer al Centrului Veruvis, evaluări  de tip auto-raport, testare computerizată a performanței continue, evaluare psihofiziologică  și/sau electroencefalogramă cantitativă [qEEG] (cunoscută și sub denumirea de „Brain  Map”). După interpretarea de către un trainer a rezultatelor testelor, va fi organizată o sesiune de  feedback și comunicare a rezultatelor testelor pentru a revizui informațiile și a discuta  despre recomandările de antrenament. Trainerul BM-BCI va conduce pregătirile inițiale, sesiunile de orientare și antrenamentele BM-BCI.

Sanda VIŢELAR

Foto: adpm.ro