Cum a fost avanpremiera filmului „Libertate” de la Târgu Mureș

„Evadând dintr-un lagăr în decembrie 1989, ne-a prins libertatea pe străzi, vagabondând”, au fost cuvintele scriitorului Constantin Ardeleanu pe care le considerăm reprezentative pentru a comprima, într-un scurt aforism, întreaga esență a filmului regizat de Tudor Giurgiu, intitulat „Libertate”. Subiectul propriu-zis al filmului sunt acțiunile ofensive ale populației din Sibiu asupra autorităților, în timpul revoluției din 1989, când o unitate de miliție devine ținta unui asalt violent care se transformă într-o confruntare acerbă între armată, milițieni, securiști și civili. 

Izvoare documentare vaste

Regizorul filmului, Tudor Giurgiu, a mărturisit că izvoarele documentare au fost vaste și multiple, căci vorbim totuși de apogeul nemulțumirilor unui neam care s-au materializat în debutul unei revoluții.

„Am citit la început niște cărți scrise deopotrivă de oameni arondați armatei și de oameni care scriau din cartea miliției. Dacă le citești, nu  înțelegi nimic, pentru că fiecare parte își apără propriul interes și propriul adevăr. După ce le-am citit, nu înțelegeam nimic. Ulterior m-am întâlnit cu oameni implicați în povestea asta, am început cu milițienii, cu oameni care au suferit pragmatic, au fost împușcați, bătuți, cu familii rămase fără soți sau tați. Am vorbit și cu câțiva oameni din securitate. Am avut surpriza să mă întâlnesc cu comandantul unității militare, numele lui real era Aurel Dragomir, pensionar, retras, și el m-a ajutat să înțeleg de unde acest iureș, această nebunie, de ce nu au putut să facă mai mult, de ce nu a putut să oprească focul. M-am întâlnit cu foarte mulți soldați, oameni care au tras, oameni torturați, măcinați de frică. Gândiți-vă că ei aveau 18-19 ani, avuseseră un singur exercițiu de tragere, nici nu știau să tragă. Cea mai emoționantă parte din documentare a fost întâlnirea cu civilii”, mărturisește acesta. 

Genul filmului este drama, thriller-ul și războiul, iar inspirația primordială a fost însăși realitatea istorică, empirică, irefutabilă. Spuneam că citatul-prolog este relevant pentru a sintetiza povestea întregului film, dar nu vă vom spune de ce, ci vă lăsăm pe voi, prezidiul, să vă dați seama, vizualizând această operă cinematografică începând cu data de 6 octombrie în cinematografele din toată țara. Ce vă putem spune, însă, sunt câteva dintre impresiile pe care câțiva membrii ai echipei de distribuție a filmului ni le-au împărtășit în cadrul avanpremierei care a avut loc în data de 27 septembrie la Palatul Culturii din Târgu-Mureș, cu ocazia turului național de promovare a filmului. Discursurile regizorului și ale câtorva actori, precum și sesiunea de Q and A, au fost evenimentele postpuse vizionării filmului în avanpremieră.

Filmări într-un bazin, în Brăila

Simbolul-cheie al filmului este locul unde așa-zișii teroriști erau ținuți în arest de către armata română pentru acțiunile comise împotriva statului român. Locul pare desprins din decoruri aparținând adevăratelor lagăre datorită unei cosmetizări detaliate, care demonstrează o adevărată dibăcie și capacitate imaginativă din partea echipei de design interior. De fapt, sala este un bazin olimpic situat în orașul Brăila din care a fost sustrasă apa tocmai pentru ca spațiul cimentat să dea impresia unei gropi reci, a unui mediu ostil, asemănător celui de prizonierat.

„Ne-am împrietenit acolo în bazin, 14 zile. Erau minus 10 grade Celsius în bazin. Mi-am petrecut și ziua de naștere acolo. Ați văzut în film – se striga <<Libertate!>>. Am ajuns la filmare, iar în ziua respectivă trebuia să filmăm scena când strigam toți <<Li-ber-ta-te! Li-ber-ta-te!>> și cred că eram acolo 100 de inși. Ne-a apucat așa un fior când strigam și am realizat că, de fapt, ne-am întors în timp. Așa strigam atunci pe străzi în București. Pe mine m-a pufnit plânsul pentru că aveam starea de aducere-aminte. Fusesem acolo; pe 14 decembrie eram la Timișoara și am vrut să fug din țară. Ceaușescu și-a anunțat vizita în afara țării. Făcusem câțiva ani de armată și știam că în acea perioadă, când președintele țării pleca, când urma să viziteze pe cineva, granița era dublată. Pe 15 decembrie eram în București. Evident că am așteptat să văd ce se întâmplă. Omul a făcut o mare greșeală atunci – a ținut o teleconferință de presă. M-am bucurat că a făcut acea mare greșeală pentru că țara afla ce se întâmplă la Timișoara. Și de aici e istorie. M-am trezit pe străzile din București, strigând <<Libertate!>>, după în sediul Securității, iar cu filmul lui Tudor mi-am adus aminte despre tot ce se întâmplase atunci. Credeam că uitasem, dar, filmând zi de zi acolo, mi le-am amintit și am fost un fel de terapie pentru mine. Cred că acest film va rămâne – va rămâne peste mulți ani. Este un film cinstit, corect, mai ales că am participat la Revoluție”, au fost observațiile actorului Costel Cașcaval despre locul principal al filmărilor, bazinul din Brăila.

„Mă bucur că ați venit să vedeți filmul nostru. Pentru noi ca actori, oricât de profesioniști am vrea să ne credem, a fost o experiență destul de puternică, destul de intensă. Noi am stat acolo două săptămâni, la Brăila. Practic, ne-am petrecut toată ziua, câte zece ore, în bazinul pe care l-ați văzut. A fost foarte greu, foarte intens, dar, până la urmă, sper că s-a văzut asta și în film, între noi s-a creat o legătură de energie, de prietenie, deși noi nu ne cunoșteam până acum. Noi suntem actori veniți din toată țara – Tudor a insistat să aducă actori din toată țara. Faptul că am stat în bazin… bineînțeles că ne-a marcat pe fiecare. Am avut gânduri, vise, coșmaruri după aceea, fiecare în parte, dar cred că faptul că ne-am dus acolo două săptămâni a reușit cumva să dea filmului bogăția aceasta de bazin, de durere, de mizerie, de tot ce era acolo. Asta cred că a adus un plus mare filmului”, au fost cuvintele adresate de actorul Cătălin Herlo invitaților prezenți.

Preocupare pentru trecutul istoric

Filmul a adunat laolaltă unii dintre cei mai veritabili actori români, printre care îi amintim pe următorii: Alex Calangiu, Iulian Postelnicu, Cătălin Herlo, Mirela Oprișor, Ionuț Caras, Cuzin Toma, Ștefan Iancu, Costel Cascaval, Alexandru Papadopol, inclusiv târgumureșeanul nostru, actor al Teatrului Național din Târgu-Mureș, Nicu Mihoc, dar și trei dintre cei mai pricepuți scenariști români, anume Cecilia Ștefănescu, Tudor Giurgiu (care este și regizor totodată), Nap Toader.

În cadrul evenimentului de joi, 27 septembrie, a fost prezentă și producătoarea filmului, Oana Giurgiu, care a adăugat o notă de interactivitate prin intermediul unui exercițiu adresat auditoriului. Dintre spectatori, cei născuți după 1989 trebuiau să se semnaleze ridicând o mână. Prin această inițiativă, Oana a demonstrat faptul că tinerii sunt preocupați de trecutul istoric al României, căci numărul celor care au ridicat mâna a fost semnificativ. Tot aceasta afirmat că la debutul proiectului deținea prea puține informații despre acel segment al  istoriei pe care urma să îl îmbrățișeze.

“Nu știam mare lucru despre evenimentele care au avut loc la Sibiu. Aveam 14 ani când a avut loc revoluția și îmi aduc aminte că începusem liceul și un an și jumătate nu m-a preocupat deloc școala, nu făceam altceva decât să mă uit la televizor pentru a afla detalii despre revoluție și cu toate acestea, când am identificat povestea, mi-am dat seama că nu știam absolut nimic despre ea. Mă gândeam cum s-a întâmplat acest lucru, având în vedere că eu am stat lipită de televizor atâția ani, dar nu știam nimic despre ce s-a întâmplat la Sibiu. Evident că știam că au fost câteva evenimente sângeroase pe acolo, dar nu cunoșteam exact care a fost parcursul”, a afirmat aceasta. 

Astfel, proiectul a fost o adevărată provocare, o întoarcere într-un trecut macabru, dureros, dar absolut vital pentru ca noi să avem libertatea de azi.

Mădălina ROHAN

Alexandra BORDAȘ