Home / Editorial / Respectul celor fără de plachetă

Respectul celor fără de plachetă

Distribuie

Toate privirile începutului de săptămână vor fi ațintite asupra lui Mihai Eminescu, cu ocazia celor 168 de lumânări aprinse Poetului Național de Ziua Culturii Naționale. Eminescu peste tot, serbări, concerte, spectacole, toate menite să-l cinstească pe cel supranumit Luceafărul Culturii Naționale.

Rezumăm toată cultura română la un singur nume ? Hai, încă vreo două, trei nume , și cam atât . Dar cu restul ce facem ? Și aici nu mă refer la vreun nume de poet, pictor, muzician, regizor sau scriitor, ci la cei care, prin truda lor continuă să mențină pe linia de plutire cultura cea tradițională, cei care pun suflet la avuția satului românesc până la urmă,  fără de care acest neam era de mult prin vitrina unui magazin luxos cu patronat străin.

Pe Eminescu îl găsim în cărți, pe pictori în tablouri, pe artiști în muzica care o compun, dar pe cei care se zbat să păstreze  tradiția așa cum au preluat-o de la moșii lor, ce facem ?

Biologic ei se duc, și ce facem atunci cu truda lor, cu bogăția satului, atât cât a mai rămas. O punem fain frumos într-un muzeu și scriem dedesubt: a fost o dată ca niciodată ?

Fără truda acestor oameni, fiecare în parte un Eminescu fără nume, au contribuit, fără ca ei să se bată cu cărămida în piept, la un statut pe care  riscăm să-l pierdem, acela al autenticității. Da, nu suntem mai frumoși, mai deștepți sau mai nu știu cum ca alții, suntem așa cum suntem, cu bune cu rele, dar  SUNTEM. Cu spoieli de tot felul, vom ajunge să nu mai fim, poate doar  o titulatură fără conținut.

Privim la realitatea tristă a începutului de an 2018 și ce vedem ?

Scandaluri peste scandaluri cu cei care ne conduc, vinovați peste vinovați de ce ni se întâmplă, și continuăm să ascundem neputința sub un covor tricolor nou nouț pe care scrie Centenarul Marii Uniri. Chiar așa, la raportul din 1 Decembrie 2018 ce bilanț vom prezenta ? Un foștoloc de diplome și plachete pentru tot felul de personaje care au excelat mai mult cu funcția decât cu vocația ?

Bifăm alt festivism ieftin, dar atât de costisitor, și mai așteptăm un secol de împliniri mărețe, cu alte diplome, plachete și tot felul de atenții care se pierd rapid în eter.

Să sperăm totuși că acest 15 ianuarie 2018 va fi poate un pic mai altfel, măcar să conștientizăm că avem o sumedenie de Luceferi, trageți o tură pe văile județului, la Idicel, la Pietriș, ca să dau doar două oaze de oameni frumoși, și veți descoperii adevărații apărători ai culturii române, cea tradițională,  nealterată de așa zisul  modernism.

Pentru mine ei sunt cei care merită tot respectul în această zi a Culturii Naționale, una tot mai îngropată în diplome, plachete și alte atenții.


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Premiul I pentru Școala Gimnazială Ioan Vlăduțiu din Luduș

Distribuie Trupa de teatru a Școlii Gimnaziale Ioan Vlăduțiu, “Les amis de la scène”, coordonată …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.