Toată suflarea României vorbeşte în această perioadă de meciuri importante. Unul dintre acestea poate fi considerat şi "meciul" lui Flutur, nevoit să înscrie azi în poarta Europei. Agricultura românească trebuie să bată Bruxelles-ul, nu numai ca să nu mai primim acele steguleţe roşi, ci şi să înaintăm spre Europa.
Pentru că a simţit că situaţia "scapă oarecum de sub control", iar lucrurile nu stau prea bine în cadrul Ministerului (amintim aici fraudele financiare SAPARD, demiterile din funcţie, sau participarea la concursuri pentru posturi de director de Direcţie Agricolă în teritoriu a unor secretari de stat din Minister cum ar fi Nicolae Flaviu Lazin sau Virel Borşan), ministrul Agriculturii Gheorghe Flutur a făcut în data de 6 septembrie 2006, o vizită Comisiei Europene, chiar la Bruxelles, pentru ultimele discuţii înainte de raportul de ţară de astăzi. Şi pentru că Flutur nu se putea prezenta la Comisie chiar singur, din delegaţie a mai făcut parte ministrul Integrării Anca Boagiu şi un număr de secretari de stat de la diferite ministere cu atribuţii în procesul de aderare a României la UE.
La Bruxelles, Flutur s-a întâlnit cu oficiali din cadrul Direcţiei Generale pentru Extindere din cadrul Comisiei Europene, iar între patru ochi cu fiecare dintre directorii generali adjuncţi de la Direcţia Generală pentru Agricultură şi de la Direcţia Generală pentru Sănătatea Consumatorului. La această din urmă întâlnire, ministrul agriculturii a fost însoţit de către preşedintele ANSVSA, Marian Avram.
Aşadar, cu doar trei săptămâni înainte de raportul de ţară, Flutur şi-a strâns subordonaţii şi a plecat în trombă sper Bruxelles, la discuţii cu oficialii din comisie. Nu vrem să spunem că discuţiile au avut ca punct principal cele trei steguleţe roşi pe care le-am primit în primăvară, sau că distinsul ministru ar fi încercat să-i convingă pe cei de la Bruxelles de faptul că Ministerul îşi dă toată silinţa, iar agricultura românească are toate şansele să devină europeană…Ne întrebăm doar dacă Flutur nu a uitat să menţioneze că subvenţiile nu au fost acordate, oamenii nu şi-au primit banii pe lapte, iar preţul grâului este mizer…Iar dacă nu acestea sunt problemele reale ale agriculturii, atunci exemplul Lazin ar putea fi urmat şi de ceilalţi secretari de stat, sau poate chiar de Ministru, care poate doreşte să facă o treabă mai uşoară şi să conducă şi el, dacă e capabil, o direcţie agricolă în teritoriu…
Sorina SZAKACS
