Importanța mișcării pentru pacienții cu boala Parkinson

Prezentă la prima întâlnire din acest an a Clubului Pacienților cu Boala Parkinson din Tîrgu Mureș, fiziokinetoterapeutul Camelia Hoitan, care își desfășoară activitatea la Centrul de recuperare a spatelului Karo Kinefit din Tîrgu Mureș, le-a transmis pacienților sfaturi utile cu privire la importanța mișcării în îmbunătățirea calității vieții.

Camelia Hoitan și-a propus să poarte un dialog cu pacienții prezenți la manifestare și în acest fel să afle de la ei care sunt problemele cu care se confruntă zilnic, ce simptome ale bolii prezintă, dacă fac mișcare și ce fel de mișcare practică, dar și cum se simt după o plimbare în parc, pe stradă sau după ce urcă și coboară scările. Să te miști este cel mai important și benefic lucru pe care îl poate face un pacient cu boala Parkinson pentru a se duce mai departe cu această boală, a subliniat fiziokinetoterapeutul Camelia Hoitan. Pacienții au fost receptivi și au răspuns invitației fiziokinetoterapeutului de a povesti cum se descurcă ei în viața de zi cu zi. Ei au recunoscut că pe lângă tratamentul medicamentos recomandat de către medic, mișcarea în aer liber are un rol foarte important în îmbunătățirea calității vieții.
„Eu am încercat să mă transpun în pielea voastră și să mă gândesc cum m-aș simți dacă aș ajunge la 40, 50 sau 60 de ani și aș vedea că îmi tremură mâna când vreau să duc furculița la gură sau că piciorul nu vrea să mă asculte în momentul în care vreau să lovesc mingea când mă joc cu nepoții mei. Să simt că la fiecare pas pe care îl fac parcă nu reușesc să-mi mențin echilibrul, să simt o durere constantă în tot corpul, să simt că mușchii mei îngheață și nu vor să facă ceea ce eu recomand să facă. Cel mai deprimant pentru mine ar fi să mă uit în oglindă și dincolo de imaginea pe care o văd în oglindă, pentru că mă recunosc, sunt tot eu, aceeași persoană, dar când mă uit în ochii persoanei respective nu mă mai recunosc. Totuși, caut pe cineva care să mă ajute. Mi s-a pus diagnosticul de boală Parkinson, care a venit ca o lovitură de tren (…) Nu trebuie să ne dăm bătuți. Dacă mă dau bătut rămân prizonier în propriul meu corp, sunt supărat și deprimat, mă retrag în casă, mă izolez”, a spus Camelia Hoitan.

Motivația de a face mișcare
Având în vedere cele prezentate, Camelia Hoitan a afirmat că boala Parkinson nu trebuie să rămână dușmanul vieții celor suferinzi. „Boala Parkinson nu se instalează brusc. Înainte să ni se pună diagnosticul ne mișcam. Dacă noi ne retragem și nu mai facem nimic pentru noi, atunci boala se poate agrava. Trebuie să căutăm un loc, un club, o asociație, un kinetoterapeut sau un antrenor personal care să ne ajute să ne mișcăm, să ne conservăm capacitatea de a ne mișca, să ne putem face activitățile de fiecare zi, să ne întărim organismul. Mișcarea este cea care ajută la întărirea conexiunilor neuronale, cele care se pierd în urma bolii. Nu aveți voie să vă opriți. Trebuie să căutați acel om care să vă ajute să vă mișcați, trebuie să găsiți motivația de a face mișcare în fiecare zi: să ieșiți din casă, să mergeți la cumpărături, să urcați și să coborâți scări, să vă plimbați, să socializați cu oameni care sunt poate în aceeași situație”, le-a transmis specialistul pacienților.
Totdată, fiziokinetoterapeutul a precizat că pacienții nu trebuie să aștepte ani de zile până să se apuce de mișcare, deoarece boala se va agrava în timp. Din momentul în care li s-a pus diagnosticul ei trebuie să înceapă să facă mișcare. Dacă se vor mișca în mod repetat corpul și creierul nu vor uita atât de repede exercițiile făcute.