Dă-mi un foc! Și-o doagă în plus

16 martie 2016

Legea antifumat a stârnit mari controverse în mediul online. Pe mine m-a lăsat uitată de bunul D-zeu cu gura deschisă, mirată, surprinsă, cu simţurile încordate, împingându-l, încetişor, de umăr, pe cel de lângă mine, să se dea niţel mai încolo, ca şi cum el mi-ar îngreuna auzul şi am nevoie de mai mult spaţiu pentru a înțelege mai bine cum stă treaba.

Deși Epoca de Aur mi-a furat copilăria, multe amintiri plăcute mă leagă de acei ani. Nu sunt o nostalgică a perioadei în care purtam cravata roşie prinsă la mijloc cu un inel de plastic, ce-mi atârna despărţită în două limbi de foc de-a lungul pieptului. Dar sunt o nostalgică a oamenilor din acele timpuri.

Locuiam în cartierul unde au fost, și sunt și acum, căminele studențești ale Universității de Medicină și Farmacie. Pe vremea aceea era o mândrie să fii student. Nu ştiu cum se făcea că bani nu prea aveau , dar se descurcau şi se simţeau foarte bine, unul venea cu ţigări bune, altul cu câteva sticle de băutură, altul cu un casetofon, nu erau epilați și nici autoturisme nu aveau, nici sacou Louis Vuitton. Stăteau adunați claie peste grămadă pe bancă în fața căminului și cântau la chitară ”Andrii Popa” și ”Pușca și cureaua lată…, trăgeau din țigare ca o locomotivă pe cărbuni, chiștoacele treceau din mână în mână la o poștă mică, și tot fumul înecăcios intra prin crăpături, găuri, guri, nări, fante, dar nefumătorii nu păreau să fie deranjați în vreun fel. Îi lăsau să-și facă damblaua. Altceva era mai important: atmosfera de prietenie.

Înțeleg fumătorii. Au o viaţă de drogat ce se învârte în jurul unui Kent 8 plin, uită să plătească facturi, să meargă la doctor, să-și facă asigurare la maşină, dar nu uită niciodată să-și asigure plinul de mahorci, fiind în stare să bage șprint în miezul nopții, în papucii de casă şi cu halatul încheiat doar pe jumătate, până la magazinul non-stop de la colț pentru asta.

Înțeleg nefumătorii. Se feresc de fumul de țigară, hainele le miros bine, au o circualție periferică mai bună, o speranță mai mare de viață, riscul de cancer pulmonar, atac de cord sau atac cerebral și boli cronice obstructive sunt reduse considerabil.

Pe vremuri nu exista această isterie generală în care nefumătorii susțin că fumătorii ar trebui să dispară și fumătorii țipă că nefumătorii ar trebui să stea acasă. E un haos cauzat de clasa politică actuală, care nu dispune de personalități capabile să-și asume rolul de psihologi pentru societate. Cuiva îi lipsește o doagă. Nu cumva ai una în plus? Nu? Dă-mi o țigare. Și-un foc. Și-o soluție. Nu de curățat geamuri. Ci, una pentru a fi mai buni unul cu celălalt.

Sa nu uitam ca ani la rand a existat o lege prin care se impunea delimitare intre spatii, fumatori si nefumatori, dar cati dintre patroni au tinut cont de ea? Prea putini… Prea putini au dat importanta, prea putini au investit in aerisire… Asa ca, legea venita acum e numa’ buna… Cum altii au putut sa se adapteze, se va putea si la noi.. Nu stiu de ce am impresia ca, din nou, doar la noi se face atata tam-tam in urma acestei legi..

Răspunde