Antrenorul Poczo Zoltán despre Muay-thai

Săptămâna aceasta vorbim despre Muay-thai, Thaibox, un sport de contact foarte cunoscut în Occident și începe să prindă din ce în ce mai mulți amatori ai acesui sport de contact. Muay Thai, sau boxul thailandez, sport național thailandez, este un stil de luptă din categoria artelor marțiale, care implică doar pumnii, picioarele, coatele și genunchii. Muay Thai, tradus mai pe înțelesul tuturor, înseamnă modul de a lupta om la om fără arme al thailandezilor. În ultima perioadă, termenul a dobândit o conotație de „sport sângeros”, luptă brutală”, sau chiar „luptă fără reguli”, lucru destul de adevărat în urmă cu câteva generații. Muay Thai înseamnă, dacă depășim clișeele vehiculate în filmele de arte marțiale, poate cea mai complexă și completă artă a luptei om la om prin schimb de lovituri. În Thailanda el mai este denumit „arta celor 8 arme”, aceasta referindu-se la posibilitatea luptătorilor de a utiliza aproape tot ce poate fi „proiectil” într-o luptă: pumnii, picioarele, coatele și genunchii. În paralel cu lupta fără arme! Învingatorul în aceste dispute este cel care ramâne în picioare.

Stil de luptă sângeros în trecut, caracter mai mult soportiv în prezent

Disprețuite sau persecutate în perioada modernă, ele nu au beneficiat de statutul de recunoaștere și organizare națională a Muay Thai, de aceea sunt mai puțin cunoscute. În zilele noastre însă, aceste discipline tind să intre în coexistența mai puțin dușmănoasă cu Muay Thai, care odinioară era instrumentul de luptă al rivalilor thailandezi, să capete și ele un caracter mai puțin războinic și mai mult sportiv. Ca patrimoniu cultural, Muay Thai este revendicat și legitimat ca sport național al Thailandei. Sunt sute de mii de practicanți în țara de baștină, majoritatea luptători cu statut profesionist sau în devenire. Atât casa regală, prin însuși regele și prințul moștenitor, cât și preoții buddhiști, sunt parte integrantă din autoritățile tutelare ale Muay Thai de la origini până azi. „Cupa regelui”, „Cupa reginei”, „Cupa principelui moștenitor” și alte evenimente patronate de personalitățile politice ale țării sunt evenimente care dobândesc prestigiu internațional, fiind locul unde se formează cariere spectaculoase și se dobândește un renume, cel puțin pentru Thailanda, ridicat la statut de legendă. Există milioane de practicanți și fani în toată lumea, iar unele formate profesioniste derivate din Muay Thai sunt printre cele mai populare emisiuni TV de sporturi de luptă, încât se poate vorbi de un adevărat fenomen media.

Reguli mai stricte

Principalele norme de siguranță actuale sunt limitarea duratei luptei, introducerea reprizelor și a pauzei de sfârșit de repriză, a categoriilor de greutate, portul obligatoriu al mănușilor de box, a protecției dentare și cochiliei, prezența arbitrului și intervenția în momente critice, în mod similar cu boxul profesionist (numărătoare până la 8, dacă sportivul se află în dificultate, iar la 10 se declară KO), introducerea judecătorilor asfel încât se pot adjudeca victorii la puncte (în trecut, ca și în boxul european, lupta se desfășura până la incapacitatea sau abandonul unuia dintre luptători). Meciurile în Thailanda au numai regim profesionist, noțiunea de „amator” fiind practic o invenție recentă de origine europeană. Profesioniștii luptă 5 reprize a câte 3 minute, cu pauze de un minut și jumătate. În regim amator (mai mult în Europa și pe scena internațională) sunt clase cu aceeași semnificație ca în fotbal, și anume, clasa „C” (similară diviziei C), lupta în formatul a 3 reprize de 2 minute, clasa B (de tranziție la profesioniști), de 5 reprize a 2 minute, iar meciurile profesioniste propriu-zise sunt considerate „clasa A”, similară din nou diviziei cu același nume. În clasa C loviturile de genunchii sunt uneori limitate ca țintă sau ca număr, iar cele de cot sunt interzise și în clasa B și în majoritatea meciurilor de clasa A din afara Thailandei, datorită frecvenței mari a accidentelor provocate de lovituri de cot.

Primii pași spre profesionism

În Europa se luptă Muay-thai și thaibox în mai multe federații și, dacă bine țin minte, în anul 2010 am participat la Riga la Campionatele Europene de Muay-thai, unde am pierdut în fața multimplului campion european de Muay-thai din Ucraina. De la acele Europene am prins gustul acestui sport, chiar dacă m-am întors acasă cu brațul rupt și am pierdut prin KO! Regulile de luptă diferă de la o federație la alta. Aici, la WAKO se luptă al gen de Muay-thai sau thai box față de varianta WKF, unde am ieșit campion mondial în 2014 și vicecampion european în 2015. Acum încerc să-i învăț pe elevii mei de la Black Diamond Fight ambele reguli și sper ca în viitorul apropiat să fie un sportiv mureșean care să lupte la profesioniști, unde sunt diferite categorii și reguli de luptă diferite față de amatori, față de luptele corp la corp ce se practică în lupta celor 8 arme, să pun bazele pe brațe și genunchi, pașii și clinciurile, dar nu în ultimul rând, proiectările la priză.

Muay-thaiul este un sport atât pentru fete, cât și pentru băieți, să nu uităm acest lucru. Știm că nu mulți doresc să fie loviți, dar totuși este un sport frumoas. În Thailanda este un sport național, deși din anii 90 a devenit un bun comercial pentru unii, din cauză că este practicat în toate colțurile lumii. Doar la noi, în România sunt mai puțini interesați de acest sport. Dacă nu-i fotbal, nu este susținut, nu este mediatizat ca alte sporturi. Dragi părinți, nu uitați, sportul este sănătate curată, lăsați copiii să fac un sport. În thaibox sau Muay-thai în Mures nu avem mulți campioni naționali, pentru că nu a fost mediatizat sau predat. Eu datorez orientarea spre acest sport, pentru care trebuie să le mulțumesc lui Gombos Attila și Gombos Csaba, cei care m-au ințiat.

Poczo Zoltán