Pădurea Rotundă, liniștea apăsătoare a codrului singuratic

În urmă cu aproape 10 ani, când nimeream și eu la ziar, printre primele tentative de a pune pe hârtie un text era ceva legat de Pădurea Rotundă din Reghin, mai exact despre Stejarul singuratic. Nu s-a ales mai nimic de acel text, dar ideea a rămas, amânată până când vreun eveniment mai de seamă să-și facă apariția prin pădurea ce străjuiește Reghinul.

Cândva un loc de promenadă, loc de mici și beri de 1 mai, 23 august sau „Ziua Forestierului”, Pădurea Rotundă a devenit, în special după 1990,  prea puțin interesantă pentru marea majoritate, care înțeleg din ea locul unde musai să mergi la ospăț, locația de undeva de „sus de la cimitir”, nicidecum un loc de relaxare în mijlocul naturii.

Peste pădurea noastră dragă s-au abătut vânturile schimbării, un circuit  de motocross care,  mai mult a ciopărțit din farmecul pășunii decât a scos vreun campion, apoi mult discutatul „noul parc ”, despre care nu se mai știe mai nimic. Și uite-așa, pădurea era tot mai părăsită și mai ignorată de vreun proiect menit să o pună în evidență. Au tot stat lucrurile așa până în urmă cu vreo șase ani când, oameni faini, mai exact cei din Asociația K’ARTE, s-au gândit să aducă arta în mijlocul codrului, nu doar pentru o zi sau două, ci pentru o săptămână, și nu doar pictură sau sculptură, ci și muzică, film, precum și activități educative pentru cei mici. Așa se face că amfiteatrul din spatele Restaurantului ”Marion” se umple de lume în fiecare august,  să vadă un film, să asculte o muzică,  să mai iasă din oraș la o relaxare în mijlocul aerului curat. În sfârșit are și Pădurea Rotundă parte de ceva frumos, liniștea serilor de august fiind mai frumoasă alături de muzică, film și de oameni frumoși. Tot un oaspete frumos care îi mai dă târcoale pădurii este și comunitatea săsească, cea care în fiecare lună de mai organizează aici spectacolul de ”Maifest”. Să nu-i uităm și pe cei care s-au gândit să amenajeze trasee de bicicletă prin pădure, nu fără piedici din partea unora, că doar așa merg lucrurile pe la noi.

Dar ce facem toamna, iarna, cu Pădurea Rotundă ?

Din fericire, se pare că și toamna aduce oaspeți dragi în pădure, cei care i-au fost mereu aproape și care s-au îngrijit de ea, și aici mă refer la cei din  Fondul Comunitar Reghin care, împreună cu Asociația Club Sportiv Vertigo, Milvus Group, unDAverde, Asociația Șura, Grupul de inițiativă ”Inspired by nature, connected with humanity”, Academia Velo, No-Mads (hamaculmeu.ro), au pus pe picioare,  la finele săptămânii trecute,  prima ediție „RoundWood Adventure”, un festival de promovare a proiectelor finanțate prin ”Abonament pentru Comunitate”, proiecte care au fost implementate pentru a valorifica frumusețea Pădurii Rotunde din Reghin. Tare s-a mai bucurat pădurea, de stejarul singuratic  nu mai vorbesc, cu atâția copii în jur, protagoniștii  atelierelor de reciclare corectă și  pictură din cadrul „RoundWood Adventure”. Mai rămâne să fie rezolvată și problema anotimpului rece, un eveniment care să pună în valoare potențiaul dar mai ales farmecul pădurii pe timp de iarnă. Nu de alta, dar pe vremuri exista aici o mică pârtie de schi, cu instalație de teleschi, care din păcate a ajuns istorie.

De ce atâta vorbărie pentru o biată pădure ?

Am scris de toate astea deoarece Pădurea Rotundă e un loc prea puțin exploatat, prea puțin pus în valoare. Este unul din  atuurile pe care Reghinul le are, pe lângă  păduri,  râul Mureș, împrejurimi care fac ca multe orașe din țară să fie invidioase pe aceste bogății naturale și peisagistice pe care le are Reghinul. Dar ce folos dacă ele sunt prea puțin puse în valoare, râul Mureș, aproape inexistent în ce privește vreo activitate, iar la Pădurea Rotundă,  le poți număra pe degete, iar de Pădurea Mociar sau Dedradului nici nu mai vorbesc.

Activitățile de la sfârșitul săptămânii trecute au dovedit că Pădurea Rotundă aduce acea oază de liniște și bucurie, de aer curat, de mișcare, de acel conform mental de care avem atâta nevoie. Alții se pare că nu duc nevoie de așa ceva, la nici câteva ore după eveniment, cineva nu a încăput de punctul de informare „Prigoria” de la Pădurea Rotundă și i-a aplicat câteva lovituri de cuțit și o vopsea neagră taman pe explicația în limba maghiară, continuând astfel seria tratamentelor administrate pădurii, cum a fost și cazul din urmă cu doi ani când secularul stejar de la Pădurea Rotundă a fost vandalizat.

În concluzie, Pădurea Rotundă nu ar mai trebui să însemne doar un loc unde mergi la ospăț, un loc unde tragi o tură cu mașină să mai aburești ceva geamuri, nici locul unde,  de câteva ori pe an, lumea  se adună  la o mișcare, la un film sau la un concert. Ar trebui să însemne nu doar un punct final al urcării dealului, fie că vorbim de spital sau, Doamne Ferește de vreun cimitir. E locul care ne ajută să ne depărtăm de locațiile mai sus amintite, care asigură mentalului aceea binemeritată relaxare.

Până să se pună în mișcare vreo investiție în ce privește Pădurea Rotundă, nu strică să-i mai faceți câte o vizită, nu să tot așteptăm  să ne pice vreun eveniment, nu de alta dar până să se prindă ceva cu vreun parc sau alt proiect sus la pădure e cale lungă, care ar mai trebui scurtată chiar și printr-o simplă plimbare, fie pe jos sau cu bicicleta.