Share

Home / Interviu / Pe două roți, cu planuri de viitor, alături de Lucian Logigan

Pe două roți, cu planuri de viitor, alături de Lucian Logigan

Ciclistul format la Clubul Sportiv Mureșul Târgu-Mureș Lucian Logigan s-a numărat printre laureații mai multor ediții a Galei Sportului Mureșean, evident, la început la categoria Speranțe. Acesta nu a dezamăgit și a obținut multe rezultate de valoare pe plan național și internațional. Logigan a început să practice ciclismul la 11 de ani, din primăvara anului 1999, după un concurs local organizat în Târgu-Mureș. Primul titlu național l-a obținut la cross-County (XCO) în anul 2002, la juniori. A participat apoi atât la curse de șosea, cât și la ciclocross și maraton mtb. A obținut 22 de titluri de campion național la diferite discipline din ciclism. Pe plan internațional a câștigat 3 titluri de campion balcanic, peste 70 de concursuri înregistrate în calendarul Uniunii Cicliste Internaționale, concursuri rezervate doar riderilor profesioniști, unde a obținut mai multe victorii sau clasări pe podium. A participat la mondiale sau europene la Mountainbike XCO și XCM, precum și la Ciclocross. În anul 2015 a fost singurul participant român la XCO (cross-country olimpic) la jocurile europene de la Baku, unde a încheiat pe locul 33 la categoria Elite masculin. Despre toate acestea și planurile de viitor aflăm de la ciclistul mureșean care în 1 decembrie va împlini 30 de ani.

Reporter: Ce și cine te-a determinat să alegi această ramură sportivă?

Lucian Logigan: Nu pot să spun că eu am ales acest sport. În 1999 am participat la primul concurs, dar nici nu știam ca mountainbike-ul e un sport. Mai mult, că este un sport olimpic, mă refer la XCO. Totul a început mai mult ca o joacă, mai bine zis o provocare pentru mine să particip la un concurs. Fiind toată ziua pe bicicletă, am zis că ar fi o chestie interesantă să mă întrec cu alți pasionați de biciclete într-un cadru organizat. Mi-a plăcut foarte mult să concurez, am căutat și alte competiții, apoi am fost remarcat de domnul antrenor Berekméri Csongor, antrenorul CS Mureșul. Doar după aceea pot să spun că am început să practic acest sport.

Rep: Nu ai avut așadar îndrumători din rândul celor mai apropiați?

L.L.: Mi-am făcut mulți prieteni în acest domeniu, oameni pasionați de biciclete și de concursuri, dar orientarea am spus cum a decurs. Am învățat tainele ciclismului de la acești oameni. Încă de mic eram destul de bun la tehnică, așa că tot ce aveam de făcut era să îmi îmbunătățesc forma fizică și le mulțumesc celor care mă luau cu ei la antrenamente, în special unui bun prieten, Mircea Otto, de la care am învățat primii pași în Mtb. După ce am ajuns la CS Mureșul făceam antrenamente mult mai organizat, fiind îndrumat de antrenor.

Rep.: Cum consideri bilanțul tău, cu împliniri și neajunsuri?

L.L.: Bineînțeles că în acești ani am avut multe împliniri, dar și neajunsuri. Împlinirile au fost la început, cu orice concurs câștigat. Odată cu trecerea anilor a crescut și nivelul, a devenit mult mai greu să câștigi un concurs. Am schimbat categoriile de vârstă, apoi am trecut la competiții internaționale, balcanice, europene și mondiale, precum și 3 campanii de calificare la Olimpiadă. Fiecare perioadă a avut părți bune și rele. Acum îmi amintesc doar părțile frumoase și mai puțin neajunsurile. Totuși, cea mai mare dezamăgire a mea a fost în campania de calificare pentru Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008, unde am ratat calificarea din cauza unui singur concurs la care nu am mai participat din lipsa de fonduri a Federației Române de Ciclism și am rămas prima rezervă pentru Beijing.

Rep: Crezi ciclismul este acum suficient sprijinit ca sport olimpic?

L.L.: Ciclismul are câteva proble olimpice printre care și cea de XCO, de unde și numele XC (cross-County) O (olimpic). Din păcate, nu este susținut suficient, deși e o disciplină unde România ar putea avea reprezentanți valoroși. În ultima campanie de calificare susținută de vechea federație aceasta nu a mai finanțat ultimele deplasări, astfel am ratat calificarea la limită. De atunci au fost schimbări majore, au venit oameni noi la conducere, oameni dornici să reîmprospăteze ciclismul, dar în ultimii cinci ani mare lucru nu s-a mai întâmplat din cauza problemelor birocratice, fonduri blocate, diferite anchete, o poveste lungă în legătură cu federația. În ultimii ani am încercat calificarea prin fonduri proprii, obținute de la sponsorii echipei din care fac parte din 2011, și anume Scott Geiger Team din Sibiu. Aici au apărut alte probleme, deoarece pentru obținerea punctajului necesar calificării la Olimpiadă se punctează trei sportivi, iar noi la club eram doar doi. Lipsa de fonduri a altor echipe din România, poate și lipsa de interes au făcut ca acest al treilea sportiv să poată participa la prea puține concursuri UCI, unde se adunau punctele pentru calificare. Aceste deplasări la cursele UCI implicau niște costuri foarte mari și o logistică destul de complicată, iar în țară cred ca în ultimii trei ani am avut doar 5-6 curse UCI de mountainbike, majoritatea deplasărilor le făceam în alte țări.

Rep.: Personal ai sprijin pentru a-ți procura echipamentul necesar și de a participa la competiții?

L.L.: Din păcate, nu am nici un sponsor personal. Pentru toate echipamentele, deplasările și condițiile necesare pregătirii unui sezon trebuie să le mulțumesc sponsorilor echipei mele din Sibiu, Scott Geiger Team, fără de care nu reușeam aceste performanțe din ultimii ani. Ciclismul, în special Mountainbikeul este un sport foarte scump. Să dau niște exemple, un sportiv bun are nevoie de două biciclete pe sezon, un Mountainbike full-suspension și unul Hard-tail. O bicicletă competitivă începe de la 6000 euro, iar cele mai performante ajung la 12000. Pe lângă asta, ai nevoie de cel puțin patru echipamente pentru competiții, echipamente de toamnă/iarnă, pantofi speciali, cască, ochelari, mănuși etc. Toate acestea ajung să te coste destul de mult, să nu mai vorbim despre deplasări și taxe de înscriere, care la uneori ajung până la 6000, de exemplu la Cape Epic, un stage race UCI s1 în Africa de Sud. Acolo am participat la începutul acestui an împreună cu colegul meu de echipă Ovidiu-Tudor Oprea, omul cu cea mai mare influență la Mountainbike în România, singurul participant la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004.

Rep.: Care sunt condițiile de pregătie?

L.L.: Condițiile ți le faci în funcție de bugetul pe care îl ai la dispoziție. În România este foarte greu să te pregătești la Mountainbike. Clima nu îți permite să faci o pregătire bună, iar pregătirea unui sezon competițional începe din luna decembrie, iar prima competiție din sezonul următor este în martie. Pentru aceasta, în decembrie trebuie să faci minim 2500 de km de acumulare fără teme specifice, dar în combinație cu exerciții specifice de forță la sala de antrenament. În ianuarie continui cu sala și crești puțin volumul antrenamentelor pe șosea, în jur de 3000-3500 de km, urmând ca în februarie să faci mai puțină sală, dar să faci antrenamente specifice pe bicicletă, în funcție de cursa pentru care te pregătești. Ca să faci aceste lucruri ai nevoie de foarte multe ore pe bicicletă, iar în România iarna e aproape imposibil să faci această pregătire. Un sezon de Mountainbike durează în jur de 8 luni, în care participi la 20-30 de competiții, faci în jur de 12000-15000 de km.

Rep.: Ce alte pasiuni, hobby-uri ai, cum îți petreci timpul liber mai exact?

L.L.: Cea mai frumoasă parte a acestui sport este că poți să îmbini hobby-urile tale cu sportul, cel puțin în cazul meu. Unul dintre hobby-urile mele este să călătoresc, altul este natura, iar aici călătorești și petreci mult timp în natură, doar competițiile se desfășoară în natură. În extrasezon, care este foarte scurt, îmi place să schiez, să înot, să-mi petrec timp cu prietenii mei.

Rep.: Ce planurile de viitor ai?

L.L.: Planurile pe termen lung ar fi să încep o școală de Mountainbike pentru copii, dar și pentru pasionați care vor să avanseze în acest sport. Pentru sportivii de performanță, un centru unde să aibă unde să facă teste periodice pentru a-și testa forma fizică în timpul sezonului și a putea face unele schimbări în programele de antrenament dacă este cazul. Un asemenea centru lipsește la noi în țară și foarte puțini își permit să meargă afară pentru asemenea teste. Pe termen scurt, urmează să îmi stabilesc obiectivele pe plan sportiv pentru 2018, să încep să muncesc pentru a le atinge.

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Biro Krisztián, singurul medaliat la Mondiale pentru România

Dintre cei patru componenți ai lotului care a reprezentat România la Campionatul Mondial de lupte …

Share
Share