Home / Interviu / Multă dedicație și iubire față de copii la noul Centru de meditații și dezvoltare personală din Iernut

Multă dedicație și iubire față de copii la noul Centru de meditații și dezvoltare personală din Iernut

Distribuie

În 17 februarie a avut loc deschiderea oficială a Centrului de meditații și dezvoltare personală în curtea Liceului Tehnologic din Ienut. Acest loc magic, organizat prin influența jocului, a zâmbetului și a creativității în diferite activități educative vizează dezvoltarea armonioasă a copiilor.

În spatele proiectului se află Ana Lucaci, profesor de limba și literatura română. Originară din județul Alba, Ana iubește copiii, având și ea doi, este absolventă a Facultății de Științe și Litere din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie Târgu-Mureș, iar dragostea și avântul pentru a face ceva important în societate i-a venit încă din copilărie după o tragedie avută loc în familie.

Am stat de vorbă cu ea despre noul centru, despre visele care o ghidează și activitățile la care lucrează cu cei mici, dar și cei mari pe viitor.

Reporter: De ce ați deschis acest centru?

Ana Lucaci: Centrul de meditații și dezvoltare personală din orașul Iernut reprezintă în momentul de față o necesitate, nu e un simplu moft.

Consider că este momentul în care trebuie să abandonăm metodele tradiționale de predare-învățare, să ne organizăm la modul cel mai serios pentru a îmbrățișa metode moderne de predare, bazate pe accesarea ludicului și a creativității. Învățarea trebuie centrată pe elev, acesta trebuie să fie suficient de motivat pentru a-și schimba stilul de viață, de învățare, cât și pentru a-și  schimba perspectiva despre ce înseamnă învățare. Elevul trebuie învățat cum să învețe direct proporțional cu ceea ce trebuie să învețe.

Rep.: Câtă muncă se ascunde în spatele acestui nou pas în viața orașului Iernut? De unde ați început și cum ați ajuns aici?

A.L.: Iubesc să muncesc. Centrul l-am deschis deoarece iubesc copiii și am și eu doi deocamdată. Iubesc să mă fac utilă, iubesc să ajut, dar și să fiu ajutată. Mulțumesc lui Dumnezeu că am oameni importanți care mă susțin necondiționat. Am fost nevoită încă din copilărie să muncesc, am avut vise mari în buzunarele rochițelor mele și mă gândeam de pe atunci cum să le transform în realitate. Tatăl meu a murit când aveam șase ani și tot avântul meu, tot curajul meu, tot ce înseamnă muncă, eu zic că își are seva în acest decor familial.

Mulțumesc mamei mele pentru creșterea pe care mi-a dat-o. Și lui Dumnezeu pentru sănătate. Acest proiect este un vis pentru care am luptat din fragedă pruncie și acum am ajuns, prin accesarea acestor fonduri europene să-l aduc la realitate. Totul a început de la un curs de antreprenoriat desfășurat în incinta Liceului Tehnologic din Iernut. Am urmat cursul și am depus ulterior un plan de afaceri în care am dezvoltat ideea activității de care vă povestesc. Ideea a fost apreciată și am fost declarată una dintre câștigătoarele acestui program de selecție a unor planuri.

Pe județul Mureș am fost selectate două persoane, cealaltă dorind să deschidă un cabinet stomatologic. Am început demersurile, m-am înarmat cu mult curaj și am pus bazele acestui centru. Avem săli primitoare, mobilier și un design modern, 12 laptopuri și table magnetice  și un videoproiector. Voi investi în continuare în acest centru, mă voi implica trup și suflet în acest proiect. Nu-mi stă în caracter să dezamăgesc pe nimeni. Nici măcar pe mine. Elevii sunt cei mai buni prieteni ai mei, alături de ei facem cea mai grozavă echipă.

Colectivul didactic de la centrul de meditații și dezvoltare personală

Rep.: Care este povestea dumneavoastră legată de meditații?

A.L.: La centru la noi activitățile se desfășoară legal, totul este transparent. Cadrele didactice angajate la noi au studii superioare și se pregătesc continuu pentru a asigura echilibrul, armonia și rezultatele deosebite pentru elevii care aleg să-i formăm și să-i informăm în același timp. Eu sunt administrator al firmei, dar în același timp angajat al aceleași firme. Sunt profesoară de limba și literatura română. Am absolvit studiile, atât licență, cât și masterat, în cadrul Facultății de Științe și Litere din Târgu-Mureș. „Rădăcinile” mele sunt în județul Alba, în acest județ am venit în urmă cu 8 ani (atunci când m-am căsătorit). Am avut și eu elevi la meditații și am obținut rezultate frumoase. Nu făceam acasă față solicitărilor. Așa că acest centru este locul ideal în care să ne maturizăm din punct de vedere al educației.

Dorim oarecum să resuscităm sistemul de învățământ, tradiționalismul de care nu vrea nicidecum să se rupă. Noi nu vrem să luăm locul nimănui, nu suntem noi „centrul educației din Iernut”. Noi suntem doar o prelungire la ceea ce numim noi învățământ de stat. Dorim să venim în ajutorul elevilor care vor să se perfecționeze, să se autodepășească, să-și testeze limitele și să obțină performanțe. Avem patru cadre didactice, două profesoare de limba limba engleză, o profesoară de matematică și o profesoară de limba română. Am înscris copii de la 3 la 18 ani, în prezent avem pe listă în jur de 60 de elevi. Vom lucra în echipe de 3-6 elevi pe grupe deoarece îi organizăm în funcție de nivelul de cunoștințe.

Rep.: De ce ați optat pentru organizarea de acest tip?

A.L.: Pentru că avem motive consistente. În grup elevii își expun ideile liber și le verbalizează, învață unul din greșelile altuia, învață să accepte și alte puncte de vedere, să le compare și apoi să le aprecieze, apoi să le pună în practică. Sunt de asemenea mai motivați atunci când lucrează în grupe. Lucrează în alt ritm și sunt direct implicați instructiv de predare-învățare și ceea este foarte important, cunosc oameni noi, învață să socializeze, să-și recâștige încrederea în sine.

Rep.: De ce centru de dezvoltare personală?

A.L.: Mi s-a spus de multe ori că nu sunt un simplu profesor, că rolul de diriginte mi se potrivește foarte bine. Îmi doresc printre activitățile pe care le desfășor să contribui la dezvoltarea armonioasă a elevului din fața mea. Eu am încredere în elevul meu, nu am probleme de disciplină cu el. Eu îl formez. El știe că „știe, poate și va reuși”. Încerc să îi implic în diferite proiecte educaționale, mizez pe o bună colaborare cu elevii, părinții și cadrele didactice din zonă. Schimbul de ajutor trebuie să se facă reciproc. Vreau să avem în ziua de vineri o întâlnire unde elevii pot participa gratuit la un atelier de lectură și unde vom face „disecții” pe texte literare. Vom citi, vom învăța să ne exprimăm elegant și vom încerca să devenim oarecum stăpânii cuvintelor.

Pe noi mai mult ne caracterizează necuvintele. Dorul rostirii, al vorbirii, lipsește deoarece lipsește lectura. Am o bibliotecă în sala mea de limba română. Acolo „zac” cărți care ne așteaptă. Noi la centru avem trei săli, una la matematică, una la română și una la limba engleză. Prin toate activitățile mele nu vreau decât să insuflu elevilor dragostea de carte, vreau să vină cu drag la centru și să vadă că verbul „a învăța” nu este atât de greu de conjugat.

Încă un proiect care ține de dezvoltarea personală este că vreau să organizez niște întâlniri pentru femeile din zonă, cursul numindu-se „Inventarul feminității”. Vreau să le provoc să îmbrățișeze acest tip de întâlniri prin care să ne redescoperim feminitatea . Încercăm să redefinim femeia din perspectiva viziunii secolului XXI. Vreau să încurajez toate femeile să treacă peste anumite obstacole, să lupte pentru drepturile lor și să nu abandoneze niciun fel de luptă. E, zic eu, tot un proiect de dezvoltare personală, doar că aici am fost puțin mai egoistă și m-am gândit la mine în ipostaza de femeie.

Rep.: Care este feedbackul de până acum?

A.L.: Centrul este deschis de două zile, am început activitățile și am primit deja mesaje de încurajare și mulțumire pentru ceea ce facem. E important pentru noi să simțim că suntem plăcuți, că oferim siguranță prin faptul că dăm o a doua șansă educației.

Rep.: Ce sfat ați avea pentru cineva care vrea sa aducă un proiect asemănător în propriul oraș?

A.L.: Recomand tuturor celor care vor să înființeze un astfel de centru să o facă doar dacă au drag de această profesie. Dacă au educată răbdarea, iubirea pentru copii, implicit pentru semenii lor. În acest mod munca se simplifică și ajunge să anuleze ceea ce ea presupune de fapt. Devine o plăcere. Locul în care muncești cu drag devine „acasă”. Așa este și centrul nostru de meditații. Vă invităm să îl descoperiți!

Elena POLEARUȘ

 


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

FOTOREPORTAJ: ”Gala Aniversară Zi de Zi 20 de ani” în peste 250 de imagini

Distribuie Cotidianul mureșean Zi de Zi și-a sărbătorit cele două decenii de activitate în cadrul …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.