INTERVIU. Rareș Toncian, Voluntarul Anului, la TIFF 2019: „Să nu fiu și la anul aici, m-aș simți ca și când ar lipsi o parte din mine“

Rareș Toncian este elev în clasa a XI-a la Colegiul Național „Unirea“ și e o fire deschisă și pasionată, care se dedică trup și suflet activităților și proiectelor în care crede. Fie că e vorba de actorie sau de voluntariat, Rareș consideră că fiecare experiență îl îmbogățește și îl ajută să devină mai bun pe toate planurile. Anul acesta a revenit la Festivalul Internațional de Film Transilvania de la Cluj-Napoca, în calitate de voluntar, după ce implicarea de anul trecut nu a trecut neobservată și nu a rămas nerăsplătită de către organizatori, care l-au desemnat Voluntarul Anului și i-au oferit oportunitatea de a participa timp de două săptămâni la Festivalul Kino Pavasaris din Vilnius, Lituania.

Experiența ca voluntar la ediția TIFF din acest an a fost chiar mai intensă decât cea de anul trecut, dar nu mai puțin satisfăcătoare. Am vorbit cu Rareș, la fața locului, despre beneficiile voluntariatului, și nu numai.

Rareș poate fi văzut jucând la Sala Mică a Teatrului Național din Târgu Mureș în spectacolul cu și pentru tineri „Offline“, coordonat de Laurențiu Blaga și beneficiind de dramaturgia scenică a lui Daniel Oltean. Una dintre partenerele de scenă ale lui Rareș e Mara Sermășan, la rândul ei o voluntară îndrăgostită de TIFF.

Reporter: E a doua ta experiență ca voluntar la TIFF. Ce te-a făcut să te întorci?
Rareș Toncian: M-a făcut să mă întorc echipa foarte mișto și faptul că e cel mai benefic voluntariat pe care l-am făcut până acuma pentru că aici chiar am învățat chestii practice care, ulterior, m-au ajutat și în alte domenii profesionale. Anul ăsta am învățat să fac facturi, să caut în baze de date și acumulez în continuare super multe chestii. E o plăcere să te întorci aici și pentru oameni, dar și pentru filme.

Rep.: Ce ți-a adus în plus experiența de anul ăsta față de cea precedentă?
R.T.: M-a învățat să am mai multă răbdare cu oamenii. Anul trecut eram în relație cu oamenii, interacționam cu ei, dar anul ăsta a fost și mai și, fiindcă am interacționat și cu oameni destul de importanți care au venit după badge-uri. Mi-am dezvoltat, pe lângă interacțiunea cu oamenii și răbdarea. Aș adăuga cumva și stamina pentru că sunt super-obosit, dar totuși încă vin aici și muncesc și am învățat și să fiu mai punctual. Deci, astea trei plusuri sunt: punctualitate, stamina și interacțiune cu publicul.

„Lumea te iubește și tu iubești pe toată lumea“

Rep.: Cum arată o zi pentru tine, ca voluntar la TIFF?
R.T.: (Râde) Am timp să merg să beau apă. Te trezești cu gândul că știi că faci azi ceva super-fain și că o să ajuți lume și că o să dai de oameni faini. Ajungi la birou și toată lumea e OK: nimeni nu e supărată, toată lumea zice bună dimineața. Pe timpul zilei, când e stres, încercăm să fim cât mai chill toată lumea, încercăm să rezolvăm chestiile, nu e panică, nu se strigă, știi că vii într-un loc sigur și după aia pleci și, chiar dacă ești foarte obosit, știi măcar că a meritat și că lumea te iubește și că tu iubești pe toată lumea.

Rep.: Care au fost atribuțiile tale anul trecut și care sunt în prezent?
R.T.: Anul trecut am fost screen hot shots, adică scanam bilete și badge-uri, iar anul ăsta sunt la Acreditări, dau acreditări la oameni pentru Guest, Crew și Staff și invitații pentru petrecerea HBO. În rest, mai ajut la făcutul de pachete de întâmpinare, ajut șoferii să primească cursele pe care trebuie să le facă, laminez foi, caut în bază de date. Cam asta e, însă e intens.

Rep.: Vrei să continui experiența și la anul?
R.T.: Normal, numai sper să pot fiindcă voi fi în clasa a 12-a. O să încerc să vorbesc cu ai mei să mă lase să vin măcar câteva zile fiindcă, după doi ani de prezență, să nu fiu și la anul aici, m-aș simți ca și când ar lipsi o parte din mine.

Rep.: Cum a fost prima ta experiență la TIFF, ai venit doar ca spectator?
R.T.: Eu știam de TIFF de la vreo 14 ani, dar cum n-am avut niciodată ocazia să vin mi-am zis apoi că vreau neapărat să intru voluntar și am rezolvat apoi și cu transportul, cazarea și școala, ca să pot să vin, apoi din primul an a fost așa de intens și de fain, încât o să vreau să vin anual.

Târgu Mureș – Cluj-Napcoca – Vilnius

Rep.: Anul trecut ai fost ales Voluntarul Anului TIFF. Cum a fost?
R.T.: A fost foarte neașteptat, fiindcă eu nici nu știam ce e Voluntarul Anului, am aflat chiar la petrecerea de sfârșit. Eu, inițial, cum venisem doar pentru TIFF, am vrut să ajut cât mai multă lume și, oriunde mergeam, învățam câte ceva nou și aveam tot felul de beneficii. De exemplu, a trebuit să aranjez la Gala de închidere și am făcut turul Operei. Ceva tot se alegea mișto dintr-o experiență. Fiind lumea super-faină peste tot, normal că am vrut să ajut cât mai mult pentru că îmi plăcea să dau de oamenii de la TIFF. Așa am ajuns Voluntarul anului.

Rep.: Cum a fost experiența ta la Festivalul Kino Pavasaris din Vilnius, Lituania? Știu că te-ai întors cu o răceală, dar cred că și cu mai multe beneficii la pachet.
R.T.: Da. În afară de faptul că am învățat foarte puțină lituaniană, în acel festival mi-am dat seama că lituanienilor le plac foarte mult românii și filmele românești. Aparent, avem foarte mult potențial dacă privim din exterior situația. M-am întors cu momente și locuri mișto, cu oameni foarte educați și ca lumea, oameni care au fost la rândul lor în România tot prin același schimb, care au avut o impresie bună despre Cluj și despre TIFF și oamenii de-aici.

Rep.: În ce-a constat activitatea ta pe parcursul celor două săptămâni?
R.T.: Am fost și acolo voluntar, dar aveam ture mai scurte, ca să am timp și pentru vizite. M-am ocupat de accesul publiclui la proiecții, subtitrări și logistică.

Rep.: Ce le-ai spune liceenilor și tinerilor ca să-i convingi să vină ca voluntari la TIFF?
R.T.: În primul rând, dacă-ți plac filmele, merită să te bagi. Dacă nu-ți plac filmele, dar îți plac oamenii, atunci bagă-te iarăși pentru că e o experiență faină, e super greu, dar ești respectat, lumii îi pasă de tine și atunci asta te dezvoltă mult pentru că vezi cum e să lucrezi într-o echipă, vezi cum e să fii sub stres și cum reacționezi, deci te dezvoltă din toate punctele de vedere. Te mai poți și îndrăgosti de oamenii de la TIFF, deci merită cu tot dragul și căldura să vii la TIFF voluntar. Dacă ratezi chestia asta cât ești adolescent, părerea mea e că nu ți-ai trăit adolescența cum trebuie.