INTERVIU. Iris Nedea, senior Let’s Go Digital! la TIFF 2019: „Trebuie să ne amintim cum să ne păstrăm umanitatea, pentru că e foarte ușor să te pierzi în lumea digitală”

Târgumureșeanca Iris Nedea, elevă la Liceul Vocațional de Artă (specializarea Arte vizuale), a fost aleasă alături de alți 14 tineri să participe la programul Let’s Go Digital! din cadrul celei de-a 17-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania, care a avut loc anul trecut. Timp de 10 zile, Iris, alături de colegii participanți, au parcurs intensiv fiecare etapă de realizare a unui film, sub îndrumarea unor profesioniști din domeniu.

În acest an, tânăra a fost aleasă, alături doi foști participanți din 2018, să participe la Let’s Go Digital!, dar de această dată în calitate de seniori, pentru a-i îndruma pe novici în aventura de 10 zile în cadrul căreia sunt inițiați în activități diverse și indispensabile procesului cinematografic, precum scrierea unui scenariu, utilizarea echipamentului de filmare, dar și aspecte legate de montaj și postproducție. Deși noua experiență a fost complet diferită față de cea precedentă, Iris Nedea consideră că a învățat ceva nou și s-a declarat încântată că a fost selecționată în calitate de Senior în urma unui proces destul de laborios.

M-am întâlnit cu nonconformista, pasionata și simpatica liceană la finalul experienței ca senior la Let’s Go Digital! și am rugat-o să povestească puțin despre aventura aflată pe ultima sută de metri, dar și să facă un portret al generației sale.

Reporter: Care dintre edițiile la care ai participat a fost cea mai solicitantă și provocatoare?
Iris Nedea: Cea de acum. Anul trecut am fost junior, iar anul ăsta am fost senior. Seniorii vin la a doua ediție pe baza unei selecții. Suntem trei seniori, aleși dintre participanții de anul trecut, și în această postură ai mai puțin timp și trebuie să fii mai mult în priză decât ca junior. Când ești junior, în primul an, primești câte ceva de făcut în fiecare zi, iar programul e mai încărcat în ultimele zile. Acum programul a fost încărcat în permanență fiindcă trebuia să face making of-ul și asta însemna că trebuia să fim cu camerele în mână și să căutăm chestii de filmat și folosit ca să facem un making of OK în fiecare zi, tot timpul. În plus, avem și responsabilități suplimentare, față de juniori.

Rep.: Cum privești schimbarea de poziție și, implicit, de autoritate, din moment ce acum tu ai ajuns să îi coordonezi pe alții?
I.N.: N-a fost vorba atât de coordonare, cât de liniștire și de încurajare a lor, fiindcă noi am trecut prin același proces anul trecut și toată lumea a fost mulțumită în final și totul a ieșit bine. Când vii aici, te întrebi ca junior ce cauți și ce ai de făcut, pentru că o iei de la 0 și te scoți la maxim din zona ta de confort. Trainerii s-au gândit la exercițiile din cadrul proiectului astfel încât să se întâmple exact asta, fiindcă la final îți dai seama că tu ești caăpabil de mult mai mult decât credeai și ajungi mai sus decât erai la început. Afli inclusiv aspecte legate de etică, de exemplu atunci când filmezi oamenii cum faci asta, cum îi abordezi, cum îi tratezi și cum te consulți cu ei în privința cadrelor care rămân sau cad la montaj.
A fi junior e mult mai interesant decât să fii senior pentru că e prima experiență, e de impact, faci ceva nou în fiecare zi, ai exerciții noi, pe când ca senior faci un singur lucru din prima zi, până în ultima.

„În primul an legi prietenii, iar în cel de-al doilea încerci să le consolidezi”

Rep.: S-au legat și prietenii în acest context?
I.N.: Între juniori am observat că s-au legat prietenii și se simt foarte bine între ei. Unii se știau deja dinainte. În ceea ce-i privește pe seniori, doi dintre noi suntem prieteni foarte buni și ne cunoaștem destul de bine. Cu toate astea, a trebuit să rezolvăm diverse probleme pentru că, fiind coechipieri, uneori asta a adus presiune. Dacă reușești să depășești aceste provocări, se întărește relația. În primul an legi prietenii, iar în cel de-al doilea încerci să le consolidezi prin faptul că sunteți puși într-o situație mai dificilă. În rest, sunt copii foarte mișto aici și nu ai cum să nu fii prieten cu ei.

Rep.: Cum ai descrie în câteva cuvinte sau fraze generația ta? Prin ce se distinge, ce are special?
I.N.: Generația mea e foarte influențată de existența internetului și de faptul că avem deschidere mare la multe subiecte. Deși puțini aparținători au probleme reale, generația mea e hipersensibilă, clachează foarte ușor sub stres și e foarte ușor de iritat. În același timp, faptul că avem toate aceste deschideri către informație pe mulți dintre noi îi face mult mai toleranți. Sunt multe subiecte pe care nu le-aș putea vorbi cu adulții, dar pe care le pot aborda cu cei din generația mea, inclusiv subiecte tabu. Când ai atât de mult acces la informații, se schimbă inevitabil lucrurile pe care le crezi despre un subiect în timp. În același timp, trebuie să ne amintim cum să ne păstrăm umanitatea, pentru că e foarte ușor să te pierzi în lumea digitală. Îți poți pierde latura umană și felul în care vorbești cu oamenii, felul în care interacționezi cu ei, felul în care îi privești. Trebuie să îți amintești că trebuie să continui să fii organic, fiindcă nu ești un android. Sincer, nu știu la ce să mă aștept de la generația mea, pentru că mi se pare că mergem în jos, și nu știu ce vom schimba noi ca generație pentru că ne dăm seama că, încet-încet, ne alienăm. Pe de altă parte, ce e special la generația mea a faptul că avem o mare libertate de exprimare și mulți o folosesc în avantajul nostru, ca indivizi, dar și ca societate. Totuși, s-au făcut schimbări în bine și la nivel mondial în ultimii 10-15 ani.

Un rol mic, de mare importanță

Rep.: Tu, de exemplu, ce-ai vrea să schimbi la generația ta sau la societate, în general?
I.N.: Aș vrea să schimb superficialitatea prin care trecem. Mulți copii sunt foarte superficiali, se iau foarte mult după formă și nu după conținut. Aș păstra în schimb deschiderea și comunicarea pe care o produce hiper-digitalizarea. Poți să vorbești cu oameni, poți să îți faci prieteni oriunde în lume și poți să păstrezi legătura cu aceștia în timp real, fiindcă totul e la câteva secunde distanță.

Rep.: Ca participantă a ultimelor două ediții Let’s Go Digital!, care a fost cea mai importantă lecție sau experiență pe care ai învățat-o aici?
I.N.: E OK să joci un rol mic din când în când, pentru că e, totuși, un rol pe care-l joci. Chiar dacă tu simți că pe moment nu faci mare lucru, atâta timp cât faci ceva, e bine. Nu trebuie să fie ceva vizibil important. Dacă tu nu ți-ai îndeplini rolul, rezultatul final n-ar ieși la fel de bine.