Home / Editorial / Gala Presei Mureșene 2021. Cine mai are nevoie de jurnaliști?

Gala Presei Mureșene 2021. Cine mai are nevoie de jurnaliști?

Distribuie

Dacă ar trebui să definim jurnalistul ne-am afla, aparent, într-o mică încurcătură. Cine este astăzi jurnalist? Cel care semnează un editorial în ceea ce numim presa oficială, cel ce prezintă o știre, reporterul care devoalează un adevăr incomod, omul de pe stradă care a dat de gustul „live-ului” pe rețele de socializare, trolii, colaboratorii sistemului? Toți, niciunul?

Răspunsul devine însă evident în momentul în care răspundem la o altă întrebare: Cum ar trebui să fie un jurnalist? Dincolo de platitudini (curios, echidistant, informat, documentat etc), descoperim că jurnalistul de azi nu e suficient să fi terminat o facultate de profil (e drept, nu strică) și nici să se califice la locul de muncă (chiar dacă există un talent nativ). Jurnalistul de azi ar trebui să se bazeze pe o solidă cultură generală (din ce în ce mai greu de obținut), pe intuiție, pe inteligență, pe specializare (acolo unde domeniul o cere), dar mai ales pe capacitatea de a discerne între manipulare și realitate, intenție și finalitate, capacitate de rezistență în fața presiunilor. După cum se poate observa, a fi jurnalist astăzi nu este nici mai simplu, nici mai puțin periculos decât în trecut (câtă vreme jurnalistul nu-și abandonează misiunea).

Dacă despre ce înseamnă jurnalismul sau ce este un jurnalist se poate vorbi mult, să revenim la întrebarea inițială: Cine mai are nevoie de jurnaliști? Una dintre celebrele întâlniri ale grupului Bilderberg cu ceva ani în urmă aloca și jurnalismului spațiu de dezbatere. Punctul de plecare al discuției era simplu –  de ce presa oficială nu mai este credibilă. Nu aș putea să vă spun care au fost concluziile și direcțiile de acțiune (așa cum poate știți, întâlnirile Bilderberg presupun respectarea Chatham House Rule – participanții pot folosi informațiile dar nu le pot dezvălui, și nici persoanele care le-au enunțat, sau numele celor care au participat la discuții) – dar unele le puteți intui. Una dintre teme privea capacitatea presei oficiale de a reflecta agenda populației, de a rezista presiunilor politice și economice dar și de a aborda teme/limbaj accesibil maselor (pentru-că, vai da, suntem din ce în ce mai slab educați, mai dispuși la manipulare etc). Prin urmare nu ar trebui să mire pe nimeni faptul că live-ul vecinului are mai mulți urmăritori și credibilitate ridicată câtă vreme educația noastră, limbajul, temele zilnice sunt similare vecinului nostru prost educat. Îmi veți spune că soluția este acel panaceu universal numit educație – în condițiile în care după 30 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1989 continuăm să mimăm reforme și să nu investim în acest sector critic (educația de calitate își manifestă efectele în ani – ceea ce presupune investiții susținute).

Așadar, cine mai are nevoie de jurnaliști? În acest moment cred că întrebarea este greșită și ea ar trebui reformulată: Cine nu are nevoie de jurnaliști? Nu au nevoie de jurnaliști toți cei care doresc să ascundă ceva, toți cei care, în funcții de responsabilitate, sunt mai preocupați de bunăstarea buzunarului propriu decât de dezvoltarea comunității, toți cei care se mulțumesc să-și târască viețile fără a înțelege nimic din funcționarea unui sistem, toți trăitorii idiocrației și în cele din urmă (dar fără a exclude alte categorii), toți politrucii incapabili cățărați în funcții publice.

Jurnalistul trebuie să existe, dar în forma lui autentică, reală, corectă și echidistantă. Confuzia jurnalismului cu blog-erul, facebook-istul sau tiktok-erul de senzație generează o pantă periculoasă în care dezinformarea își croiește, încet dar sigur locul. În acest caz, totul poate fi blamat sau lăudat fără asumare și răspundere. Dacă dorim o societate sănătoasă, trebuie să avem un jurnalism de calitate susținut în primul rând de populație. Doar așa cetățeanul va avea informații și nu manipulare, analiză și nu proslăvirea unor finanțatori și doar așa o să ajungem să avem o țară reconstruită moral și fizic cu aportul specialiștilor de calitate.

Lucian SĂCĂLEAN, M9 TV


Citește și despre proiectul „Cu ochii larg deschişi”:

 

Cinci docufiction despre căderea și ridicare din abuzul de droguri

 

Sticker/Cine sunt eu? – o parabolă a pierderii identității din cauza drogurilor

 

”Dealerul morții”, evadare din ”infernul drogurilor”

 

Clean-up. Curajul Mădălinei

 

Povestea lui Mircea

 

Povestea Melaniei, nevoia de iubire şi atenţie satisfăcută cu droguri

   

De asemenea, verificati

Premiul I pentru Școala Gimnazială Ioan Vlăduțiu din Luduș

Distribuie Trupa de teatru a Școlii Gimnaziale Ioan Vlăduțiu, “Les amis de la scène”, coordonată …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.