Tety Boroș- Caricatura poate stârni zâmbete și peste 100 de ani

Premiat la Salonul Internațional de umor Nicolae Petrescu-Găină de la Craiova, cu Premiul “Silvan Ionescu”, în luna decembrie anul trecut, caricaturistul Tety Boroș este omul care vede și simte realitatea, reușind să o redea cu succes într-o fabulă fără cuvinte. I-am admirat caricatura cu care a câștigat premiul, talentul, imaginația, harul în general, întrebându-mă oare ce o să-i rezerve viitorul?! Și ne-a răspuns.

Reporter: Viața dvs a fost împletită cu arta de a desena caricaturi, iar patima desenului nu v-a dat pace nici până în ziua de azi, motiv pentru care talentul v-a fost răsplătit cu încă un premiu internațional.  Când ați început să desenați?

Tety Boroș: Fiind angajat ca desenator, imediat după satisfacerea stagiului militar la Direcția Sanitară a Regiunii Mureș  Autonome Maghiare în vara anului 1964, îmi era la îndemână să fac și caricaturi, pe lângă atâtea desene tehnice, grafice și ilustrații la cărțile medicilor, adică la șefii mei.

Având un talent la desen, din naștere moștenind talentul de la mama mea Ana Ghibuțiu ( născută Boroș), care era foarte pricepută în a țese covoare, mai ales covoare persane. De foarte mic am început să desenez, dar abia în clasa a VII a, anul 1956, anul în care s-au înființat școlile mixte, adică fete și băieți în aceeași clasă, m-am mutat de la Papiu la Unirea. Acolo m-a descoperit profesoara mea de desen, al cărui nume nu îl mai rețin spre rușinea mea, trimițându-mi un desen la un concurs internațional, care bineînțeles a avut succes.  Debutul în caricatură l-am făcut în 1970, după 6 ani de grafician – desenator. La început am debutat în Steaua Roșie, mai apoi în Cuvântul Liber și nu peste mult timp am debutat și în Urzica, câștigând un concurs unde se căutau tinere talente. În acel an am debutat și în Flacăra, deci trecerea a fost simplă de la desen la caricatură.

Reporter: Sunt momente în care intrați în panică de idei sau societatea vi le oferă din plin?

Tety Boroș: Răspsunsul l-ați dat dumneavoastră , un ziarist cu experiență, dar aș mai adăuga câteva cuvinte. Eu mă consider un alergător de cursă lungă, marele singuratic. Eu nu intru în criză de idei, deoarece nu am nici un contract cu nimeni. Fac caricatură cu plăcere, dar o fac aproape zilnic. Este un mod de viață cum se spune….Spre exemplu, Covid a intrat puternic în viața de zi cu zi, acest visru ucigaș a devenit și el o temă de frecvent folosită de caricaturiști. Chiar și recentul premiu a fost primit pe această temă. Ba, mai mult. Vă pot dezvălui că nu peste mult timp voi avea în premieră o expoziție pe țară pe tema Covid 19, care va cuprinde peste 100 de caricaturi. Dar locul în care voi expune, doresc să-l țin secret deocamdată. Atât pot spune, că va fi ceva inedit , într-un spațiu foarte generos.

Reporter: Cum vă mențineți mereu aprins simțul umorului?

Tety Boroș: Nu este ușor ca, printr-o caricatură fără cuvinte să dai o rază de speranță , să aduci un zâmbet pe fața oamenilor, în aceste momente grele prin care trece societatea noastră, lumea în general. Sărăcirea populației, scumpirea energiei, emigrarea tinerilor, și nu numai,  spre occident în speranța unui trai mai bun, dar nu în ultimyul rând acest virus ucigaș , care a divizat societatea și a rărit-o.

Reporter: Ce vă place cel mai mult să desenați, ce teme abordați mai des?

Tety Boroș: Îmi place să desenez orice. 50 de ani am fost angajat ca desenator, am desenat din plăcere. Dar caricatura pentru mine a fost cireașa de pe tort. Ca teme, mă axez pe teme sezoniere. Vara la iarbă verde, iarna la schi, săniuș, și așa mai departe. Perioada alegerilor, puțină politică, alegerile prezidențiale sau generale, teme medicale, teme sportive, olimpiade de vară sau iarnă, turnee de tenis, toate mă inspiră și cu ușurință le aștern pe hârtie.

Reporter: Ce alte pasiuni aveți?

Tety Boroș: În tinerețe am fost călăreț de performanță. Mă pot lăuda că am fost partener de întrecere cu regretatul Cristin Țopescu , dar și cu tatăl lui, Felix Țopescu. Dar să nu-i uităm nici pe Bogdan Eugen, Brassai Miki, Tordai  Zoltán, Csulak István. Am mai practicat baschetul, gimnastica, mai ales mersul în mâni unde eram expert.

Reporter: Care sunt calitățile ce v-au împins spre succes?

Tety Boroș: Aș înșira întâi de toate talentul la desen moștenit de la mama, ambiția și perseverență, apoi câte ceva din cele înșirate adineaori, adică firea veselă și bucuria de a stârni zâmbetul pe fetele oamenilor. Pe lângă calități, consider că o mare parte a succesului meu în caricatură îi revine “omulețului meu”, figura cu barbă pe care am inventat-o încă de la începuturile carierei mele de caricaturist. Am fost dintotdeauna o fire optimistă, și veselă (glumeață), care a încercat să transmită celor din jur o atmosferă “pozitivă”, și spre marele meu noroc familia mea mă scutește de grijile cotidiene, astfel am la dispoziție tot timpul necesar pentru a-mi menține simțul umorului, chiar și în perioade grele cum este această Pandemie.

Reporter: Câte caricaturi aveți publicate?

Tety Boroș: Nu le-am numărat minuțios niciodată, însă cred că undeva peste 10.000, în cei peste 51 de ani de când fac caricatură.

Reporter: Dar premii, câte aveți?

Tety Boroș: Premii și distincții pot menționa peste 50, atât în țară, cât și în străînătate.

Reporter: Ați debutat cu mulți ani în urmă la “Steaua Roșie”, aveți multă experiență și de viață, și profesională. Ce rol are caricatură în România?

Tety Boroș: Din păcate după Revoluție rolul caricaturii a scăzut puțin, față de anii ’70-’80… din cauza greutăților pe care le întâmpină oamenii, umorul (în speță caricatură) a intrat într-un con de umbră. Dar oamenii au întotdeauna nevoie și de umor, de zâmbet, sper din suflet că nici caricatura nu va dispărea, ci va reveni periodic în atenția publicului cititor. Chiar și în vremuri grele se face uneori “haz de necaz”, și aici intervine “salvator” caricatura. Oricum, o caricatură bună, “fără cuvinte”, realizată acum 50 de ani, are și în prezent succes și poate stârni zâmbete chiar și peste 100 de ani, indiferent de societate.