Dr. Alina Grama, despre pandemia care a îmbolnăvit copiii

Un număr alarmant de mare de copii suferă consecințele alimentației deficitare și ale unui sistem alimentar, care nu răspunde necesităților acestora. Atâtea progrese tehnologice, culturale și sociale se înregistrează într-un ritm atât de rapid, dar pierdem din vedere un fapt elementar: dacă alimentația copilului nu e bună, nici viața lui nu e. Multe probleme s-au dezvoltat în urma restricțiilor impuse timp de doi ani, copiii noștri devenind victimele ascunse ale pandemiei. Suntem responsabili pentru viitorul acestor copiii și pentru felul în care va arăta lumea lor. Mai multe detalii ne oferă dr. Alina Grama, Medic primar pediatru, Specialist Diabet și Boli metabolice, Doctor în medicină.

Mulți medici și specialiști au tras semnale de alarmă în timpul pandemiei, în diferite contexte, timp de doi ani. Pandemia a făcut, însă, o mulțime de victime colaterale, care suferă în continuare.

„Mamă, când trece virusul?” a fost întrebarea adresată de mulți copii  în ultimii doi ani.  Păi, nici mama nu știe! Se spune că părinții buni sunt părinții răbdători, care nu țipă și satisfac nevoile copiilor lor. A fi părinte în această perioadă nu a fost ușor. Să creezi și să menții o viață de familie în condiții de izolare a fost dificil. Măsurile impuse pe perioada pandemiei au afectat multe familii. Brusc, toate s-au schimbat: părinți suprasolicitați care au lucrat de acasă și, în același timp, trebuiau să se ocupe de copiii care învațau la domiciliu. Părinți care, pe lângă grija zilei de mâine, trebuiau și să-și consoleze copiii. O situație și mai grea mai ales pentru mamele sau tații singuri. Și astfel au apărut eșecuri repetate legate de regulile auto-impuse.

Ce au observat pediatrii ?

O creștere semnificativă a numărului de copii cu obezitate și anorexie, respectiv copii cu tulburări de comportament, tentative de suicid, dependență de telefoane și jocuri,  din cauza lipsei de mișcare, exemplului alimentar prost din familie, distanțării sociale, școlii online, dezinteresului si indisponibilității părintelui.

Probabil cei mai afectați sunt adolescenții..

Adolescența este una din perioadele copilăriei cele mai dificile. Un adolescent nu mai este un copil, dar nici adult. Această perioadă este o luptă. Adolescenții sunt dificil de abordat : apar modificări hormonale și un organism care se schimbă rapid, cu mass-media care îi bombardează cu imagini de frumuseți imposibile, astfel, mulți adolescenți se luptă să-și accepte trupurile. Este ușor să te aștepți ca adolescentul tău să se simtă nemulțumit, iar tulburările de alimentație apar rapid. Azi vedem efectele pandemiei.

Se luptă să-și accepte trupurile?!

Obezitatea copiilor este în creștere ! Din păcate, în multe dintre cazuri, părinții consideră că au un copil mai bine făcut sau mai pufos, a cărui problemă se va rezolva singură odată cu creșterea, nu înțeleg gravitatea acestui fenomen. Dacă nu se fac modificări în ceea ce privește alimentația acestor copii, ei vor deveni adulți obezi sau supraponderali și vor avea numeroase riscuri asociate de sănătate. Glicemia crescută, nivelul mare de colesterol, tensiunea arterială mărită, pubertatea precoce sau întârziată, grăsimea în exces pe vasele de sânge, toate acestea sunt probleme cu care se poate confrunta un copil cu obezitate.

De unde dobândesc un astfel de stil de viață?

Copiii învață prin imitarea comportamentului părinților și, în consecință, lucrurile bune, dar și cele mai puțin bune deprinse de copil sunt de cele mai multe ori oglinda familiei.

Cu alte cuvinte, degeaba i se spune unui copil să nu mănânce dulciuri, chipsuri, să nu bea sucuri, dacă părintele face exact invers. Lipsa de mișcare și consumul excesiv de alimente bogate în sare, zahăr, grăsimi sunt principalele cauze ale obezității, atât la copil, cât și la adult. Iar credința populară conform căreia „un copil gras este un copil sănătos” nu face decât să încurajeze supraalimentarea inutilă a copilului, cu consecințe care se vor vedea atât de termen scurt, cât și pe termen lung.

De ce alte boli de alimentație suferă copiii noștri?

Anorexia nervoasă este o tulburare gravă de alimentație care este tot mai frecventă întâlnită la copii. Adolescenții care suferă de această tulburare au un sentiment urât de auto-valoare, sunt mereu în căutarea modalităților de a pierde în greutate, chiar dacă sunt subțiri sau cu greutate normală, ei cred că sunt supraponderali. Copiii care suferă de anorexie tind să-și limiteze dieta, să aibă o relație obsesivă cu alimentele, să creeze ritualuri de mâncare elaborate, respectiv pot fi timizi să mănânce în fața altor persoane. Mulți anorexici tind să facă sport prea mult pentru a pierde în greutate. Persoanele care suferă deja de probleme psihologice, cum ar fi anxietatea, depresia și alte tulburări psihice, au mai multe șanse de a suferi de anorexie. În unele cazuri, persoanele anorexice pot chiar să se sinucidă.

Aceste tulburări de comportament sunt observate mai frecvent în ultimul an?

Da, presiunea psihică este uriașă pentru adolescenții de azi. Când viața socială a adolescenților s-a redus considerabil, părinții au fost puși în fața provocării de a răspunde nevoii acestora de socializare, de a suplini într-o oarecare măsură cercul social al copiilor.

Și pot face acest lucru daca își mențin calmul în special în situațiile conflictuale, dacă arată înțelegere, empatie și răbdare copiilor lor și dacă sunt mai prezenți în viața copiilor lor.

Atunci cand copilul se simte în siguranță în propria casă, el va caută să se dezvolte chiar și la distanță de colegii, prietenii și profesorii lui și va încerca să cunoască lumea într-un mod creativ. Un copil care se simte în siguranță acasă își gestionează cu ușurință energia, curiozitatea și nevoile sociale.

Crearea unui mediu familial calm, cald, întelegător și confortabil crește nivelul de confort al copilului și reprezintă punctul de plecare în capacitatea lui de a se adapta.

Cum trebuie să abordeze părinții aceste probleme?

Abordarea părintelui trebuie să se bazeze pe tact, răbdare și înțelegere. De exemplu, un părinte cu o anxietate ridicată, mai puțin implicat și/sau cu o teamă de neprevăzut, va transmite involuntar copilului acestă informație, ceea ce va putea conduce la o scădere a motivației copilului pentru școală. De asemenea, minimizarea activitații copilului și devalorizarea acestuia pot fi factori de diminuare a interesului și motivației copilului atât pentru activitațile școlare, cât și pentru cele zilnice.

Ce este important ? Ce putem face?

Pentru că efectele negative sunt deja mari ne propunem să ajutăm părinții cât de mult putem să conștientizeze legătura dintre lipsa de mișcare și starea psiho – emoțională a copiilor, a dezvoltării lor sănătoase. Părinții sunt primii care trebuie să se implice și să își asume această responsabilitate. Mai întâi prin schimbarea propriului stil de viață! Recomandăm odihnă suficientă, limitarea timpului petrecut în fața ecranelor și practicarea regulată a activităților fizice, minimum o oră zilnic. În cazul copiilor ajunși la pubertate, a adolescenților, o conversație initiață de unul dintre părinți poate ajuta, mai ales dacă copilul prezintă semne de îngrijorare: își schimbă comportamentul și atitudinea fără o motivație cunoscută de către părinte.

De asemenea, trebuie să vă abțineți de la a vă judeca în fața adolescentului. Ceea ce are nevoie este un model. Deci, fiți acel model de care el are nevoie, ajutați-l să-și construiască forța interioară.