Ziua Maghiarilor şi fâsul de la Bucureşti

Am primit în cursul zilei de vineri, înainte de masă, un telefon interesant. Un condei destul de important de la un cotidian din presa centrală m-a sunat, cu rugămintea de a-i povesti care e atmosfera cu o zi înainte de manifestările de la Târgu-Mureş dedicate zilei de 15 martie, Ziua Maghiarilor de Pretutindeni.
„Atmosfera e una dintr-o zi obişnuită, calmă”, i-am răspuns destul de sec, semiiritat de faptul că încă la nivelul capitalei mai există percepţia că la Târgu-Mureş românii şi maghiarii fac wrestling în faţa blocului sau chiar pe bulevarde.
Interlocutorului nu-i venea parcă să creadă. „Chiar, totul e în regulă?”, a insistat jurnalistul bucureştean.
Am reconfirmat.
Cred că afirmaţia mea l-a lovit în moalele capului. Omul chiar îşi imagina că atmosfera e extrem de tensionată, mai ales având în vedere incidentele de la marşul secuilor. Am încercat să îi explic că în 10 martie, participanţii au fost preponderent din exteriorul Târgu-Mureşului, iar organizatorii, alţii. Degeaba însă, omul o ţinea pe-a lui. „Te rog, orice s-ar întâmpla, să mă anunţi şi pe mine. Chiar dacă cineva trage un simplu fâs, anunţă-mă şi pe mine”, m-a rugat jurnalistul din Bucureşti, avid se pare să dea primul ştirea că la Târgu-Mureş un român a fost căsăpit de un maghiar. Sau invers.
Nu l-am repezit, dintr-o politeţe pe care acum o regret puţin, şi l-am asigurat că nu se va întâmpla nimic sâmbătă.
Şi aşa a şi fost. La Monumentul Secuilor Martiri participanţii au depus coroane de flori, au ascultat un program artistic diversificat şi câteva discursuri. Apoi s-au retras în linişte. Fără îmbrânceli sau ciocniri cu forţele de ordine. Cu demnitate.
„Probabil că mulţi bucureşteni sunt dezamăgiţi că nu s-a întâmplat nimic astăzi aici”, i-am spus unei colege, în timp ce ne îndepărtam de Monumentul Secuilor Martiri.
La Târgu-Mureş, momentul martie 1990 a fost depăşit, iar probabilitatea de a se repeta este, după părerea mea, apropiată de zero. Chiar dacă unii jurnalişti de prin sud şi-ar dori asta, speranţele lor pentru un nou martie 1990 sunt doar fâsuri pe care din nefericire le inhalează încă foarte mulţi români. Sub formă de ştiri gen „breaking news”…