Iliescu, “fantoma” care ne bântuie democraţia

Dacă cineva spera ca bătrânelul acela sărac şi cinstit, dar înconjurat de o hoardă de corupţi mai mici şi mai mari, alintat cu duioşie Bunicuţa, se va da plecat după ce a cedat, obligat de Constituţie, “sceptrul” de preşedinte, se înşela amarnic.
Mai sprinten decât la 45 de ani, ca să ne reamintim una din zicerile sale celebre, şi mai decis să-şi subjuge, în primul rând, propriul partid care l-a vrut scos la pensie, Ion Iliescu ne bântuie fantomatic zilele şi nopţile.
Setea aceasta a lui de putere, dublată de nevoia de răzbunare, a început să dea roade. În paranteză, nu aş dori să nu remarc că, pentru noi, curăţenia demarată de ex-preşedinte ne aduce oareşce satisfacţii. Dacă este într-adevăr reală. Adrian Năstase, cel care a pierdut bătălia vieţii sale, în favoarea lui Traian Băsescu – preşedintele cu aplecări marinăreşti şi în viaţa publică, este pe punctul să-şi ia adio şi de la puterea pe care o deţinea în PSD.
Se poate să vrea să-l îndepărteze pe Năstase. Cel mai recent scenariu arată că Băsescu a câştigat cu sprijinul său. Iar că tentaculele Bunicuţei continuă să se întindă în Palatul Cotroceni.
Execuţia actualului lider al PSD care se prefigurează la Congresul Naţional din aprilie nu putea fi singulară. Vor fi pedepsiţi exemplar, toţi cei asupra cărora planau acuzaţii de corupţie sau cei care au complotat împotriva celui care, urmând exemplele pre-revoluţionare, se vrea unic şi cel mai iubit cu de-a sila conducător.
Acesta ar fi scenariul oficial şi atent oficializat şi pe canalele media prietene sau duşmane, canale care au preluat, speculând intens, asupra dispariţiei din prima linie a PSD a lui D.I.P., Mitrea, Mihăilescu, Rus, Dâncu, Mazăre, Oprişan etc., fie ei corupţi sau revoluţionari.
Doar că întotdeauna când Ion Iliescu a dat astfel de semnale, a fost de rău. Bunicuţa are o aplecare paranoică şi diabolică spre jocul la cacealmea. Face scenarii, lansează diversiuni, ne încurcă în propria noastră reţea de analize. Pare că în orice clipă este pe punctul de a rupe, distruge, fărămiţa, diviza PSD. Doar că, până la urmă şi întotdeauna, el i-a pupat părinteşte pe frunte pe sabotori, pe corupţi şi s-a afişat de gât cu ei.
Din păcate, de 15 ani, nici un lider nu a fost capabil să i se opună, nici în FSN – PDSR – PSD, nici dintre cei care s-au înscăunat vremelnic în fotoliul de preşedinte al României. Mulţi români au trăit cu dorul lui în timpul mandatului lui Emil Constantinescu, mulţi români i-au iertat “escapadele” atât de nocive economic cu minerii şi la fel de mulţi i-ar pupa mâinile pentru petecul de pământ cu care i-a cadorisit, indiferent că nu au cu ce să-l lucreze. Din păcate, după 15 ani, “fantoma” lui Iliescu continuă să bântuie chinuita noastră democraţie, iar ex-preşedintele jonglează cu aura sa de unic lider autentic atât în propriul partid cât şi în viaţa politică şi chiar în cea a celorlalte partide. Jonglerii care nu ar fi posibile, e adevărat, dacă nu ar fi acele dosare – reale sau nu – pe care Ion Iliescu pare că le deţine.
De aceea, sunt foarte curioasă care va fi finalul acestei telenovele care are din ce în mai mult iz de “în genunchi mă întorc la tine”. Atitudine care, în nici un caz, nu îi este proprie lui Ion Iliescu. Dar în care mulţi pesedişti, inclusiv de-ai noştri autohtoni, şi nu numai se vor regăsi…
de Ligia VORO