Plicul sau dricul?

Desi morbida la prima vedere, întrebarea din titlu îi preocupa pe marea majoritate a românilor care au ghinionul sa aiba tangenta cu spitalele patriei. Pentru ca, de cele mai multe ori, când avem de-a face cu doctorul, suntem pusi sa alegem între a baga mâna în buzunar sau a ne baza pe buna credinta a celui în halat alb, însa cu riscul de a nu fi bagati în seama. Metoda plicului dat doctorului în semn de multumire nu e de ieri, ci exista înradacinata de foarte mult timp în constiinta românilor. Cred ca fiecare dintre noi a avut cel putin o data ocazia sa faca cunostiinta cu aceasta modalitate de manifestare a recunostintei, care este însa ilegala si sanctionata ca atare. Si care e si lipsita de etica, daca ar fi sa luam în considerare juramântul lui Hipocrate. Cu toate acestea, în ultimul timp, tot mai multi medici cer cu insistenta "legalizarea" spagii, ideea fiind îmbratisata si chiar încurajata cu tupeu de sinistrul de la sanatate, omul care a dus sistemul de sanatate din România în moarte clinica. Numai bolnav sa nu fii. Ce rost mai au contributiile catre fondul de sanatate daca atunci când te internezi în spital trebuie sa îti aduci de acasa mâncare, seringi si manusi de unica folosinta, pansamente, medicamente si chiar cearceafuri? Realitatea trista e ca putini medici se sinchisesc sa îti puna diagnosticul daca te prezinti la ei cu mâna goala, la fel cum, ajuns în spital risti sa fii ignorat de toata lumea daca nu "cotizezi" si restului de personal, pâna la infirmiera. Pentru ca – nu-i asa? – asternutul si plosca nu se schimba singure… Personal, solicitarea medicilor mi se pare foarte periculoasa deoarece ar putea constitui un precedent "demn" de urmat de alte categorii profesionale, cum ar fi politistii, functionarii publici, vamesii sau judecatorii…

Alexandru TOTH