Dimitrie Poptămaș: ”Am predat ștafeta partidului degajat, cu toată încrederea”

Dimitrie Poptămaș a predat la începutul acestui an ștafeta la conducerea filialei mureșene a Partidului Național Țărănesc, prilej pentru care am stat la o poveste despre ce a însemnat această formațiune politică care și-a pus amprenta asupra României moderne și care,  își caută locul pe firmamentul socio-politic al prezentului.

Reporter: De unde această afecțiune pentru idealurile PNȚ?

Dimitrie Poptămaș: Considerat că aceste idealuri le-am avut din totdeauna. Încă de copil iubesc acel semn care este ochiul, simbolul PNȚ. Făcând și facultatea de istorie, cunoescând istoria poporului nostru, știam și cântăream bine greutatea acestui partid, cu tot ce a însemnat România modernă, România Mare, momentul 1 decembrie 1918, și era firesc pe undeva să nutresc acest ideal al marilor înaintași cum au fost Iuliu Maniu și Ion Mihalache, care au făcut ceva pentru această țară. Am aderat la acest partid mai târziu puțin, deoarece funcția mea ca director al Bibliotecii Județene Mureș a fost una apolitică, nu am aderat multă vreme la PNȚ-CD. Prin statutul nostru eram o instituție apolitică, o instituție a tuturor practic, indiferent de culoare politică, naționalitate sau religie.Acolo am făcut în primul rând politica culturii. Încă din vremea în care eram la bibliotecă, am devenit membru al Partidului Național Țărănesc.

Rep.: Partidul Național Țărănesc și-a pus amprenta asupra României Mari. După venirea comuniștilor lucrurile aveau să se schimbe.

D. P.: Partidul a avut o activitate rodnică, și în perioada interbelică, apoi în timpul războiului, fapt pentru care liderul partidului Iuliu Maniu a plătit cu vârf și îndesat, cu detenții în mai multe pușcării comuniste, apoi la Sighet, unde și-a găsit sfârșitul într-un mod cât se poate de barbar. După război, România a căzut în sfera de influență a răsăritului, a Uniunii Sovietice, fapt pentru care am luat-o pe un drum care ne-a adus unde ne-a adus . Este cunoscut faptul că aici s-a impus o democrație de tip sovietică, stalinistă, iar noi nu am avut decât de suferit. Am fost practic înrobiți timp de 45 de ani, atât politic cât și economic, cultural și din toate punctele de vedere.Ideile țărăniștilor nu mai corespundeau noii societăți, fapt pentru care s-a apelat la clasa muncitoare, așa zisa dictatură a proletariatului care a preluat toată puterea în vremea respectivă, iar vechile structuri trebuiau decimate, ceea ce s-a și făcut. Dacă ne gândim că doar la Sighet au pierit elitele românești, cele care au făurit România modernă, fie că vorbim de erarhia bisericească, ofițeri, intelectuali de marcă, care reprezentau un pericol pentru puterea de tip sovietic care se instaura. PNȚ a continuat să existe și după instaurarea comuniștilor. Deși ei în 1947 au fost judecați, o parte au plecat din țară, alții au înfundat pușcăriile, dar o parte au rămas cu credința în idealurile partidului. Și atunci partidul a trăit, în refugiu, în perioada comunistă. La Paris exista o publicație, care era a Partidului Național Țărănesc și a Partidului Național Liberal. Noi existam, partidul nu a pierit cu totul, dovadă că marele om politic Corneliu Coposu, a reușit să afilieze PNȚ la Partidul Popular European încă din anii 80. Noi am existat, așa că era firesc ca după 1989, în baza libertăților de bază pe care le-am cucerit, să se reînfințeze acest partid și intrarea în drepturi egale.

Rep.: A venit momentul decembrie 1989…

D. P.: Un rol deosebit l-a avut Corneliu Coposu, cel care s-a impus în fața acelor organe care s-au constituit imediat după căderea lui Ceaușescu. Imediat după aceea a început reorganizarea acestui partid, care a culminat cu perioada 1996-2000, când a fost la guvernare. Trebuie să recunoaștem că acea perioadă de guvernare, deși s-au făcut greșeli, a fost totuși una pozitivă. Era firesc pe undeva să se ajungă la declin, deoarece nu a convenit celor atotputernici, care au preluat puterea imediat după revoluție. Foarte greu ne-am desprins atunci de vechile idei, la fel cum au fost foarte greu îmbrățișate ideile noi, care își găseau loc în programul PNȚ. Acel zel de putere al unora a făcut ca noi să fim puși deoparte, să fim acuzați pentru niște greșeli care au mult mai mici și mai copilărești față de alții care au venit apoi la putere

Rep.: Mulți am fost, puțini am rămas, lucru valabil și în cadrul țărăniștilor

D. P.: PNȚ Mureș s-a înființat imediat după 1989. Până ca eu să fiu președinte, în 2005, au fost la conducere șapte președinți, unii interimari, alții aleși. Mulți m-au întrebat: dar voi câți sunteți ? Niciodată nu am dat o cifră, chiar dacă activi, cei care vin la ședințe, sunt mai puțini. În schimb avem simpatizanți, ardeleni care se trag din familii de naționali țărăniști care au avut mereu sentimente de prețuire și apreciere față de noi. Suntem mai puțini, dat fiind faptul că din 2000 nu mai suntem un partid parlamentar, căzând din niște drepturi care ni s-au fi cuvenit, plus propaganda împotriva noastră a dus la o slăbire semnificativă a partidului. Noi eram împărțiți în mai multe grupări, care au adus și ele prejudiciu partidului, dar am impresia că suntem toși pe o cale bună, în sensul că actuala conducere este hotărâtă să facă un pic de ordine în acest partid. Cu un efort susținut, sper să redevenim un partid parlamentar. În aceste condiții și momente grele prin care trece țara, cred că lumea se va reîntoarce cu fața spre acest partid.

Rep.: În județ PNȚ a avut foarte mulți membrii de seamă care, la un moment au migrat spre alte locuri după ce partidul a ieșit din prim planul politicii românești.

D. P.: Așa este, pentru că așa a fost situația atunci. Neoferindu-le anumite avantaje s-au dus acolo unde au găsit avantaje. Migrația vârfurilor noastre a fost una masivă, liderii au plecat spre alte formațiuni politice. De multe ori ne-am întâlnit cu ei la diferite momente, și în sinea lor ei au rămas țărăniști.

Rep.: Care e modalitatea de a face politică în ziua de azi ?

D. P.: La noi din păcate nu se face politică. Politicienii noștri nu au în primul rând o pregătire în acest sens. Nu este adevărat că toți ne-am născut politicieni, cum mai cred unii, dacă ești politician trebuie să ai și o afacere, apoi să încurci afacerile cu politica, și așa mai departe. În momentul de față noi susținem ideea ca parlamentarii să nu mai fie salarizați. |Să nu mai existe interesul acelor salarii, acelor vantaje, să se treacă oarecum la situația care exista în perioada interbelică. Atunci era o onoare să fi în Parlament, iar avantajele materiale nu erau oprioritare, ci fapttul că ești un deputat. Sigur că atunci, în Parlament se adunau niște oameni cu cap, fără gânduri meschine, să se îmbogățească. În schimb acum se cumpără efectiv locul în Parlament. Așa se face că, o dată ajunși în Parlament, ei nu au alt gând decât să-și recupereze acei bani, și atunci problema politică trece pe o altă latură, mai puțin importantă pentru ei. Acum ne uităm cruciți cum cei aleși își votează pensii, salarii, diurne și tot felul de avantaje, favoruri la tranzacțiile cu bogățiile subsolului, solului,cu terenuri, cu păduri și așa mai departe. Suntem într-un impas care, va trebui să treacă mult timp să putem ieși. Îi văd pe cei care sunt vinovați și, interesant cum merg cu fața pe sus și se declară nevinovați. Toți sunt cu Dumnezeu, cu crucea, cu mirul, dar atunci când au furat în defavoarea noastră, a tuturor, atunci nu s-au gândit la cele sfinte ? Din păcate nu s-a trecut la confiscarea averilor ilicite pe care le-au dobândit, problema majoră a acestor vremuri pentru statul nostru. Încă acest proces se derulează foarte, foarte greu. Și organismele internaționale încă ne acuză și ne condamnă pentru ce se întâmplă la noi.

Rep.: Ați scris de-alungul vieții câteva cărți, 9 la număr, ultimul demers fiind publicistica lui Vasile Netea în cinci volume, scoase cu mari greutăți. Cum vedeți valul actual de scriitori din ”Beciul Domnesc”, care ajung să scrie cărți pentru a mai ciupi ceva din sentință ?

D. P.: Fiind acolo la răcoare, constrânși la ”Beciul Domnesc”, scot cărți pe bandă rulantă. Este tot din vina noastră, deoarece am permis să se facă acest lucru. Regimul de detenție actual este cu totul altfel față de vremurile trecute. Cunoaștem foarte bine, deținuții aveau un regim special, nu să stea la televizor, nu să scrie tot felul de cărți. Atunci, au făcut și din activitatea de creație o sursă de avantaje pentru ei, pentru a li se reduce cât se poate de mult, cu vârsta, cu cartea, cu nu mai știu ce. Se știe foarte bine, ca să scri o carte, trebuie să te documentezi. Ori, la pușcărie, nu ai acea libertate, nu ai acces la informații, nu te poți documenta, și atunci cum pot apărea astfel de cărți, astfel de ”scriitori”. M-am mirat foarte tare că unele somități, titrați universitari, rectori, decani, profesori universitari, chiar și mitropoliți, și-au dat concursl la aceste cărți. Văd că și din acest aspect s-a făcut o afacere.

Rep.: Unii fac carieră pe baza unor studii ”copy paste”. Cum vedeți acest aspect al plagiatului de diplome ?

D. P.: Altă hibă mare a prezentului. Eu am avut profesori în cadrul studiilor biblioteconomice pe care le-am făcut în București. Din anii ‘50 au fost doctoranzi la profesorul Dan Simionescu, o somitate în ce privește istoria de carte veche care, acorda aceste tituluri de doctor. Acești doctoranzi au trecut 30 de ani prin viață și au rămas toți doctoranzi, au murit și ei și profesorul lor și nu au mai obținut doctoratul niciodată. Ori acuma, apar unii indivizi și fac carieră. Să nu-mi spuneți mie că toți și-au citit tezele lor de doctorat. Nici vorbă. Le-au cumpărat pur și simplu. Unii au scris, ei au plătit, probabil că nici nu s-au prezentat în fața comisiei, sau poate s-a făcut și aceea printr-un telefon. Au primit actul, titlul de doctor, iar când este contactat, dă din umăr și e în necunoștință de cauză despre obiectul pentru care a primit titlul de doctor. Acest titlu din păcate a ajuns să se cumpere pe bani. Legat de succesorul meu la conducerea PNȚ-CD Mureș, el este actualmente doctorand, și am spus să informăm publicul despre acest lucru. Mi-a spăus să nu trec acest lucru deoarece faptul că este doctorand, e un termen deloc favorabil. Acum din păcate este o rușine, pentru că acum, multă lumea obține acest titlu pe bani și pe mai cine știe ce lucruri.

Rep.: Ați pomenit de nou președinte PNȚ-CD Mureș. Cine este, și cînd s-a produs predarea ștafetei ?

D. P.: La începutul acestui an s-a făcut schimbul de ștafetă, decizia biroului Național ne-a fost comunicată la finele anului trecut prin care a fost numită o nouă conducere a filialei Mureș a PNȚ-CD. Președinte este Iulian Canceu, geolog de meserie, căsătorit cu doi copii, de loc din Sânpetru de Câmpie, care locuiește în Târgu-Mureș. E mai tânâr ca mine cu vreo 20 de ani, și se poate înhăma la o muncă destul de dificilă, având în vedere că anul acesta este unul electoral, an când dorim să relansăm partidul. Am predat ștafeta partidului degajat, cu toată încrederea că urmașul meu va fi omul potrivit care va conduce PNȚ-CD Mureș pe o cale bună.