Share

Home / Interviu / INTERVIU. Miruna Lavinia și-a lansat primul roman: „Ca debutant, te lovești inevitabil de bariera respingerii”
Miruna Lavinia, alături de un debut îndrăzneț (Sursă foto: arhiva personală)

INTERVIU. Miruna Lavinia și-a lansat primul roman: „Ca debutant, te lovești inevitabil de bariera respingerii”

Miruna Lavinia Bota locuiește la Reghin, unde lucrează ca visual designer, și se ocupă cu seriozitate și plăcere de benzi desenate, ilustrații, pictură și literatură. Anul 2018 a fost unul prolific pentru ea și a marcat lansarea primului roman, „Decolorat” (Editura Berg, București, 2018), care a beneficiat de o lansare la Târgul de Carte Gaudeamus de la București. Romanul abordează o tematică de maximă actualitate – relațiile amoroase între persoane de același sex –, dar autoarea a precizat că ideea i-a venit în urmă cu șapte ani și nu a urmărit prin asta să intre în agenda subiectelor „la zi”, ci a vrut doar să spună o poveste care o interesa. De asemenea, Miruna Lavinia (cum se semnează) a precizat că decizia de a spune povestea a doi bărbați nu a fost una conștientă, și i-a venit mai ușor să scrie decât despre două femei. Ca fapt divers, acțiunea romanului se petrece la Praga, oraș care o fascinează pe Miruna Lavinia, dar pe care încă nu l-a vizitat.

Reporter: Ai publicat de curând romanul „Decolorat”, în care viețile celor două personaje masculine principale se intersectează și se dezvoltă într-o poveste de dragoste. Poți oferi mai multe detalii?
Miruna Lavinia: În roman este vorba de două personalități total diferite, un pictor și o persoană religioasă. Am vrut să realizez un contrast, dar și să văd cum se îmbină cele două personalități în realitate și în tot ceea ce presupun orientările lor. Theodore, personajul mai religios, îl întâlnește pe pictorul Eugene Vrabec la expoziția acestuia. Cei doi ajung să se vadă de mai multe ori, iar Theodore, fiind o persoană mai rudimentară, nu își dă seama inițial că pictorul flirtează cu el.

Rep.: Când ți-a venit ideea cărții, când ai început s-o scrii și când ai finalizat-o?
M.L.: Ideea mi-a venit în urmă cu 7-8 ani, când am zis că o fac sub formă de bandă desenată. După trei ani de lucru, calculatorul în care aveam stocată întreaga muncă s-a defectat și nu am mai putut recupera datele pierdute. Am fost nevoită să reiau munca de la zero. Am întâlnit pe cineva care reflectă foarte mult unul dintre personajele din carte, iar această persoană m-a inspirat să creez acest roman. După o pauză de un an sau doi am început să scriu, ceea ce m-a avantajat mult mai mult pentru că, față de banda desenată, m-a ajutat să mă exprim mai bine. Până în momentul publicării am scris cam 7 ani, din care doar corectura a durat cam jumătate de an.

Rep.: În răstimpul ăsta cui i-ai mai dat lucrarea să o citească?
M.L.: Nu am dat manuscrisul la citit, ci am cerut sfaturi scriitoarei Sanda Coroian. Ea m-a îmboldit, mi-a tot spus să îndrăznesc, că indiferent de subiectul pe care îl abordez, să duc lucrarea până la capăt și să nu mă gândesc că lumea nu va vrea să citească despre așa ceva.

Rep.: Pasiunea ta pentru literatură este veche?
M.L.: Da, a început în adolescență. Mi-a plăcut foarte mult să citesc. Nu neapărat literatura obligatorie, ci cărțile care mă făceau curioasă, de la „Harry Potter” până la „Stăpânul inelelor” și „Portretul lui Dorian Gray”.

Rep.: Ai mai avut experiențe literare în afară de acest roman?
M.L.: Am mai scris poezii, mici scenarii, dar n-au văzut niciodată lumina tiparului. Și am mai scris trei volume de benzi desenate, intitulate „Dies ist Krieg”, din care primele două au fost publicate la editura E9 Nouă din București. Au avut, însă, un tiraj mic și s-au epuizat.

Rep.: Am reținut că ai trimis manuscrisul la mai multe edituri până când a fost acceptat. Te-ai simțit descurajată până când ai primit răspunsul afirmativ?
M.L.: Ca debutant, te lovești inevitabil de bariera respingerii. În momentul în care primești un email în care ți se spune că propunerea ta nu se ridică la nivelul pe care îl pretinde editura respectivă, îți cam lovește ambiția. Până să ajung să public, am trimis la cel puțin 10 edituri.

„În calitate de debutantă, am fost extraordinar de emoționată”

Rep.: Cum ai ajuns la Editura Berg?
M.L.: Editura Berg mi-a acceptat manuscrisul în luna aprilie a acestui an. Am fost foarte bucuroasă când m-am trezit într-o dimineață și am citit emailul în care mă anunțau că manuscrisul a fost acceptat și că vor reveni cu detalii peste două săptămâni.

Rep.: Ești mulțumită de felul în care a ieșit varianta finală a cărții?
M.L.: Sunt mulțumită. Berg e o editură care tocmai s-a lansat pe piață și încă prinde contur. Eu mă număr chiar printre primii autori publicați. Pentru partea de redactare și tehnoredactare se vede că au pus suflet și s-au implicat. Au intervenit asupra textului acolo unde au considerat că este oportun, iar eu am fost de acord cu aceste modificări.

Rep.: Romanul a fost lansat oficial la Târgul de Carte Gaudeamus, la București. Cum te-ai simțit la eveniment, în calitate de debutantă?
M.L.: În calitate de debutantă, am fost extraordinar de emoționată și chiar îmi pare rău că nu am acoperit mai multe detalii despre carte, deși am avut și puțin timp la dispoziție.

Rep.: Dar crezi că este nevoie de explicații privitoare la conținutul cărții sau crezi că acesta ar trebui să fie limpede pentru cititori, pentru a-și trage singuri concluziile?
M.L.: Bine că m-ai întrebat asta. Nu cred că ar trebui să îi spun cititorului, după ce acesta va lectura romanul meu, că uite, de fapt, ce-am vrut să spun, care e mesajul cărții. Fiecare cititor este diferit și interpretează în felul lui și nu cred că e frumos din partea mea, ca autor, să îi dau totul mură-n gură. E la latitudinea cititorilor să înțeleagă romanul, să îl interpreteze cum doresc și să descopere mesajele ascunse, dacă există.

Rep.: Dar referitor la semnificația titlului, ai putea oferi câteva lămuriri?
M.L.: Titlul, „Decolorat”, se referă la faptul că personajul Teodor vede lumea în culori estompate, vagi, iar când pictorul Eugene apare în viața lui, aceasta capătă culoare, iar Teodor începe să vadă viața cu alți ochi, să descopere lucruri noi, să se implice într-o relație foarte dificilă și neobișnuită pentru el.

Rep.: Cartea este un statement explicit pro-LGBT sau e doar o poveste, fără un mesaj foarte direct?
M.L.: N-are un mesaj foarte direct. E doar o poveste pe care am considerat eu că trebuie să o spun. Motivul pentru care am abordat acest filtru LGBT a fost fiindcă am simțit că mă pot juca mai bine cu niște personaje total opuse, dar complementare. A ieșit în același timp și o poveste din care nu lipsește tensiunea, fiindcă personajele se contrazic mereu.

Alături de Mihaela Sipoș, editorul romanului

Următorul roman, pe ultima sută de metri

Rep.: Ai avut temeri referitoare la eventualele păreri despre roman? Care au fost primele reacții?
M.L.: Cred că pentru subiectul cărții e și normal să mă aștept la reacții complet diferite, de la dezgust până la apreciere. În majoritatea cazurilor, mi s-a spus că e o poveste care într-adevăr ar trebui descoperită nu doar de către cei care citesc astfel de literatură, ci de marea majoritate a cititorilor. Desigur, au fost și situații în care am fost întrebată de ce o astfel de carte și de ce nu putea fi altfel. Până la urmă, sunt foarte puțini scriitori în România care să abordeze această temă.

Rep.: Următorul proiect editorial va aborda tot această temă?
M.L.: Nu. Mă voi axa pe literatura fantasy, dar e posibil să revin apoi la literatura LGBT. Următorul meu proiect este deja finalizat, manuscrisul mai are nevoie de o corectură, după care îl pot trimite la editură. Am lucrat la această carte în ultimii doi ani și probabil că va mai dura doi ani, poate chiar mai mult, până când voi mai scrie ceva. Titlul noii cărți va fi „Andrei Straja”. Este vorba despre doi frați, Andrei și Florin, care vor să devină ciobani și se duc în Munții Retezat cu o turmă de oi. Se stabilesc apoi într-un sat din care toți cei care pleacă nu se mai întorc. Am introdus în poveste numeroase elemente folclorice și informații referitoare la animale fantastice din mitologia autohtonă, dar și obiceiuri mai puțin cunoscute din Valea Jiului.

Rep.: Ți-ai impus o normă zilnică de scris, un număr minim de pagini?
M.L.: Nu. E posibil ca într-o zi să scriu cinci pagini, după care să urmeze o săptămână în care să nu mai scriu nimic. Este doar în funcție de cum simt eu că îmi vin ideile.

Cei interesați de benzile desenate realizate de Miruna Lavinia pot accesa link-ul:

http://www.smackjeeves.com/profile.php?id=110883&fbclid=IwAR0SMjkJxmBfqRHgD4YAWwdcdSL3XgDzILe589AQXUIXVhXmC9eL2l0isUU

A consemnat Andrei VORNICU

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regurile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Povestea brânzeturilor de la munte. 25 de ani de continuă dezvoltare

Istoria SC Mirdatod Prod SRL începe acum 25 de ani. Atunci, doi fraţi, Mircea şi …

Share
Share