Stella Hanusz. Să spui ”aici e Dumnezeu” și să te lași însoțită de El

Redobândirea funcționării psihice, emoționale, sociale și financiare în cazul pacienților oncologici nu este un lucru tocmai ușor. Unii rămân cu cicatrici pe corp pentru tot restul vieții, nu mai pot face cu uşurinţă anumite lucruri, se simt în continuare traumatizați, suferinzi și nesiguri, atât în timpul tratamentului, cît și după tratament, pentru că nu știu ce urmează. Pentru a schimba mentalitatea privind problemele legate de cancer, pentru a informa și încuraja pacientele bolnave de cancer de sân, în anul 1996 la Târgu Mureș s-a înființat Asociația Destine Comune. Un diagnostic de cancer dă o stare permanentă de tensiune și de vigilență, resursele emoționale devin fragile în timpul tratamentelor. Recuperarea după tratamente este foarte grea, o verigă lipsă în sistemul sanitar, după cum ne povestește Stella Hanusz, președintele Asociației Destine Comune într-un scurt interviu.

Pentru început, să povestiți cititorilor noștri, vă rog, ce v-a motivat să fondați Destine Comune.

Asociația Destine Comune am fondat-o deoarece am trecut de două ori prin această experiență când aveam 38 și 40 ani, perioadă prin care am trecut prin multe trăiri cărora nu le găseam explicații și nu mi se dădeau nici un fel de răspunsuri. Grupul s-a înființat din dorința de a ajuta supravietuițorii de cancer în reintegrarea lor în societate și în recuperarea fizică și psihică. Când primisem acest diagnostic, mama mea murise înainte cu 4 ani înainte de cancer de sân, deci am acumulat o spaimă de moarte extremă, a stat la mine până în ultima zi a vieții ei, nu aveam o imagine plăcută de care să mă leg. Copiii mei erau mici, aveau 11 respectiv 4 ani, nu mă simțeam bine deloc și nu primeam nici o sugestie în ce direcție să merg, ce ar trebui să fac, poveștile de pe banca comunității nu mă ajutau, aveam nevoie de răspunsuri științifice. Am primit sprijin de la un medic alergolog care mi-a făcut cunoștință cu persoane cu aceleași gen de probleme. Așa a început totul.

Ce ați observat în toți acești ani, ca președinte al Asociației?

Multe paciente se prezintă la medic în stadii avansate de boală, ceea ce impune un tratament chirurgical de tipul mastectomiei totale cu evidare ganglionară, de unde și multiple probleme legate de limfedem, care afectează calitatea vieții și limitează mult activitatea socială a pacienților. Aceasta este o mare problemă în sistemul nostru medical, de aceea în cadrul asociației se încearcă găsirea de noi soluții și tratamente pentru limfedem. O altă carență a sistemului românesc este recuparea, adică, în diagnosticarea și tratamentul unei boli cronice e necesar și un tratament, un tratament chiar serios de recuperare, pentru un drum spre vindecare după tratamentele urmate, pentru că, atât pacientul, cât și aparținătorii, se confruntă cu emoții puternice. Multe femei ajung târziu la medic pentru că lucrează multe ore pe zi, nu au timp să ajungă la medicul de famiilie după biletul de trimitere și să stea la coadă prin spitale, motiv pentru care mai dau iar niște bani și aleg să se investigheze în privat. Eu aș opta oricând pentru plata asigurării medicale la privat, și nu la stat.

Care v-a fost primul gând în momentul în care ați primit acest diagnostic?

E o stare de șoc. Amorțești. Nu-ți dai seama ce se întâmplă. În funcție de inteligența emoțională a fiecăruia, procesezi în timp situația, stai jos și judeci. Experiențele diferă de la o femeie la alta, dar în mod cert există o perioadă de revoltă, o multitudine de emoții, teamă, furie, vinovație, abia apoi urmează acceptarea. Efectele emoționale variază în funcție de diagnosticul pus și urmarea tratamentului, dacă există masectomie parțială, totală sau cu reconstrucție imediată și multe aspecte care sunt luate în calcul.

Tratarea cancerului de sân implică o muncă de echipă de medici, motiv pentru care, prin Asociație, am reușit formarea unei comisii interdisciplinare la Oncologie. După tratamente ai niște probleme, pe care noi le-am punctat, am încercat să le rezolvăm cu ajutorul medicilor. În anii 90, în cărțile de specialitate nu figura cancerul de sân la vârsta de 38 de ani, așa cum aveam eu, riscul unei persoane de a dezvolta cancer mamar creștea odată cu îmbătrânirea și instalarea menopauzei, a schimbărilor hormonale. În ultimii ani, însă, parcă s-a instalat o pandemie a cancerului de sân, medicii constată o incidenţă tot mai mare în rândul tinerelor.

De ce credeți că tot mai multe tinere se îmbolnăvesc?

Trăim vremuri în care nu mai știm pe ce să ne sprijinim, nu știm ce mâncăm, luăm pastile anticoncepționale după ureche, fără a consulta un medic care să ne convingă că sunt compatibile cu noi, lipsa de mișcare, obezitatea, modificările hormonale, toate au un mare rol în această situație. Apropos de hormoni, nici egalitatea aceasta între femei și bărbați nu e dreaptă. Nu vom fi niciodată egali. Și e trist, bărbatul să tindă spre feminizare, iar femeia spre masculinizare.

Ce trebuie să facă o femeie pentru a preveni boala?

Pacientul intră mult mai des în contact cu medicul de familie, decât cu restul medicilor, prin urmare, acesta ar trebui să fie primul pas în evaluarea sanologică. Medicul de familie este obligat să facă anual o examinare prin palpare și chiar o educație a autoexaminării sânului acasă, ceea ce nu prea se întâmplă. Dacă o femeie observă o modificare nou apărută la nivelul sânilor, ar trebui să facă un consult medical de specialitate la medicul de familie sau oncolog, care va decide următorul pas în continuarea investigației pacientei, șansele cresc dacă este detectat în stadii incipiente.

Internetul abundă de leacuri miraculoase care vindecă cancerul. Ce părere aveți de tratamentele naturiste?

Absolut, nu. Pot face mai mult rău, decât bine, multe tratamente alternative nici nu sunt demonstrate științific. Acestea, ca și medicamentele, dacă nu ești compatibill cu ele, pot deveni periculoase, cu atât mai mult cu cât unele conțin hormoni.

Ce mesaj aveți pentru o femeie care în acest moment primește un astfel de diagnostic devastator?

Nu am. Fiecare caz e personalizat. Nu pot sfătui pe nimeni până nu văd examenul histopatologic al puncțiilor și fizionomia feței care spune multe despre emoțiile pe care le experimentăm. Sprijinul oferit, orice gând pozitiv, îl ajută pe bolnav să ducă lupta până la capăt. Componența sufletească e foarte importantă, lumea e dezorientată, materialismul e în floare, acum 100 de ani situația era alta, spuneai ”aici e Dumnezeu” și te lăsai însoțită de El.

AmaliaVASILESCU