Ilegal, imoral. Cantemir

Mai mulţi studenţi de la Universitatea “Dimitrie Cantemir” ne-au asaltat mailul săptămâna trecută cu ilegala stabilire a unui curs propriu şi paralel cu cel oficializat de BNR, atunci când percep ratele studenţilor şi, bănuiesc, şi alte taxe.
Modalitatea de a proceda a universitarilor privaţi mi s-a părut încă de atunci imorală, dacă şi nu ilegală. Astfel, studenţii de la Dimitrie Cantemir erau jecmăniţi fără milă, lucru de altfel care nu reprezintă o surpriză, având în vedere că astfel de practici jupuitoare durează cam toţi cei patru ani, dacă studentul are fericirea să absolve la timp, prin cotarea euro la 41000 de lei.
Dincolo de atentatul la buzunarele studenţilor, m-a mai frapat un lucru. M-am tot întrebat cum se va face înregistrarea în contabilitate a taxelor percepute studenţilor. Pentru că în registrul de casă, registrul de încasări, registrul jurnal etc., bănuiesc că directorul economic, contabilii, nu au cum să evidenţieze sumele ca taxate la alt curs decât cel al BNR.
De asemenea, mai am o nelămurire. Chitanţele care se eliberează studenţilor se introduc în contabilitate cu sumele reale percepute sau se refac după recalcularea taxei cu cursul oficial al BNR? Mă gândesc că aştept răspuns degeaba de la conducerea “Dimitrie Cantemir”.
Această problemă va fi probabil lămurită în următoarele zile, dar, chiar dacă conducerea Universităţii va reveni la sentimente mai bune în privinţa jafului practicat la adresa buzunarelor studenţilor, fapta rămâne. Şi cineva trebuie să răspundă.
Le-aş fi acordat cu mare plăcere reprezentanţilor Dimitrie Cantemir, prezidaţi de prorectorul Alexandru Bogdan Murgu, circumstanţe atenuante, dacă ar acţionat în acest mod şi atunci când cursul a fost în favoarea universităţii, dar în defavoarea studenţilor. Doar că acest lucru nu s-a întâmplat. Mai mult, conducerea a dus o politică frecventă de a face bani şi din piatră seacă, printr-o agresivă taxare a studenţilor şi la adăpostul unor proiecte de investiţii, greutăţi financiare etc.
Sunt conştientă că unele gesturi, chiar dacă au părut hrăpăreţe, au fost motivate – aşa şchiop şi uneori ilegal, dar ultima ispravă redeschide din nou o discuţie reluată şi abandonată de multe ori. Cea a abuzului practicat de universităţile particulare şi, din păcate, nu numai, în relaţia cu studenţii, precum şi a calităţii şi, uneori, a cantităţii serviciilor prestate de aceste instituţii de învăţământ contra taxelor pe care le percep.
Reiterăm de aceea necesitatea reevaluării legislaţiei care vizează domeniul învăţământului superior, adoptarea unor reglementări clare care să protejeze şi studentul, bineînţeles fără a atenta la autonomia universitară.
de Ligia VORO