Marturie: Noaptea mea de abuz cu Jandarmeria si Politia Româna

Duminica, 15 ianuarie, ma aflam cu un amic pe Bulevardul Magheru în jurul orei 23:00. Dupa un ceai în oras, am decis sa vedem cu ochii nostri ce se întâmpla în centru. La sfârsitul serii, am regretat aceasta decizie.
Dupa ce am vazut destul din proteste, am decis ca nu mai doream sa avem nimic de-a face cu manifestarile si ca era momentul sa ne ducem acasa. Pentru a evita multimea si actiunea de la Universitate, am luat-o pe Victoriei în intentia de a prinde un taxi la o intersectie. Între timp ne-am si oprit la un supermarket non-stop, unde am luat mâncare (pentru acasa, în general pâine si altele pentru sandwichuri).
La coltul cu Capsa, un grup de jandarmi ne-au oprit din drum si ne-au rugat sa asteptam lânga cofetarie, pe Academiei. I-am întrebat de ce fac asta: raspunsul a fost ca ne retin un pic dupa care ne vor da drumul. Pe moment nu ni s-a parut atât de iesit din comun, dar pentru a nu agrava faptele am decis sa fim totusi rabdatori si sa terminam cât mai repede cu aceasta treaba.În total, ne-au retinut vreo 30-40minute. În tot acest timp, opreau pe oricine trecea pe Academiei sau Victoriei, indiferent de vârsta. Daca se întâmpla sa fie un grup cu o fata, acesteia îi dadeau drumul. Pâna spre ora 24:00 strânsesera un grup destul de mare de oameni (eu apreciez în jur de 30). În tot acest rastimp, ne-a perchezitionat, ne-au întrebat ce cauta pe strada, ne-au cercetat mâinile (presupun ca pentru urme ca facusem parte din violente). Grupul a ajuns sa fie compus din persoane destul de diverse: un tip a fost oprit în timp ce mergea pe strada, mâncând o saorma. Altul tocmai coborâse din taxi pentru ca locuia în blocul de vizavi; un altul era cu prietena de mâna pe strada.Un domn mai în vârsta iesise pe strada din acelasi motiv nefericit ca si noi: de a vedea cu ochii lui ce se întâmpla cu adevarat pe strada. Nu am fost singurii care au continuat sa întrebe care era motivul retinerii, însa primeam acelasi raspuns: „mai stam un pic, dupa care va dam drumul”. Nu s-a întâmplat asa.
Odata strâns acest grup considerabil, a aparut un camion blindat al Jandarmeriei si un jandarm cu portavoce, care ne-a anuntat ca toti de acolo vom urca în acel camion si ne vor duce la sectie sa „lamurim lucrurile”. Din acel moment comportamentul jandarmilor s-a schimbat, pentru tot restul serii: au devenit agresivi, abuzivi si violenti. Evident ca grupul a protestat verbal, si prima persoana care a declarat ca refuza sa se urce în camion, cerând explicatii suplimentare, a fost agresata imediat de 3 jandarmi care l-au fortat sa intre în camion. Protestele suplimentare ale grupului au fost primite cu amenintari, jigniri si ironie. Dupa ce a durat 20 minute sa ne bage în camion, si înca pe atâta sa porneasca de pe loc (o persoana din grup se afla într-o stare de rau si parea sa sufere de claustrofobie, având un atac în camionul înghesuit si umplut la refuz, însa jandarmii l-au tratat cu dispret si amenintari ca daca nu se va calma,  va fi batut, iar daca vomita în camion, îl va curata singur pe tot).Pe tot drumul lung cu camionul, jandarmii au refuzat sa ne spuna destinatia reala. Raspundeau ca ba sectia 4, ba sectia 3, ba sectia 22. I-am daca într-adevar aceasta este destinatia de fiecare data când a fost sugerata alta sectie, iar jandarmul care a vorbit cu mine raspundea ironic cu replici de genul: „daca ai auzit tu ca e sectia X, atunci acolo mergem”, sau „am auzit ca nu mai sunt locuri în sectiile din Bucuresti, asa ca mergem în Ploiesti”. Unii din grup au încercat sa filmeze si sa vorbeasca la telefon cu rude/avocati, însa la scurt timp ni s-a interzis categoric sa mai încercam asa ceva.Într-un final, în jurul orei 01:30 (cred eu), am ajuns la sectia 25 din sectorul 6. Aproximez ora pentru ca ni s-a ordonat sa închidem toate telefoanele mobile, iar daca le deschideam vom ramâne fara ele. Ne-au perchezitionat la iesirea din camion, cautând în ghiozdane, buzunare si evident, punga cu salam si pâine.
Ne-au dus la etajul sectiei, unde au luat 10 dintre noi si i-au dus la alta sectie. Pe noi ne-au bagat într-o camera pentru a ne face proces verbal. S-au decis sa ne împarta în grupuri de câte 10, asa ca toti cei care erau în plus fata de acest numar (inclusiv eu) am fost escortati afara. Iesind ultimul pe usa, un politist m-a îndemnat mai agresiv sa fac stânga la usa, moment în care m-am intersectat cu alt politist care iesea pe usa, unul cu casca si cagula ridicata de pe fata (parea sa fie un comandant, pentru ca înainte de a ne baga în camera, discuta la radio câti dintre noi sa ia la alta sectie. Precizez ca vorbea despre noi folosind termeni ca: „am la sectie 20 de bucati, câte sa aduc la cealalalta”). Acesta, care tocmai iesea pe usa, fara sa zica nimic, mi-a aplicat câteva lovituri în fata fara motiv. Bulversat, m-am uitat la el si la ceilalti politisti de pe hol si-am întrebat „de ce ma lovesti omule”. Într-un mod complice, politistii de pe hol s-au uitat urât la mine si-au zis „De ce înjuri ma? L-ai înjurat. Daca mai înjuri, asta patesti”. Privirile aruncate între ei m-au facut sa realizez ca tocmai devenisera complici la acest incident, fabircand povestea cu înjuratul cu seninatate. Privirea politstului care mi-a zis ca m-au vazut toti înjurând m-a marcat pentru tot restul serii: pentru ei eram un grup de gunoaie, si erau perfect multumiti sa creeze motive imaginare pentru a scuza orice act împotriva noastra.
Cred ca e de prisos sa mentionez ca nu am înjurat, nu am fost violent sau nu m-am opus într-un mod dificil politistilor: eram într-o stare mai degraba epuizata decât combativa. Voiam ca totul sa se termine odata, si într-adevar parea ca nu se sfârseste. Am încercat sa vorbesc cu ceilalti din grup, si cu politistii de pe hol. În principal, încercam sa aflu ce am dreptul sa fac, ce am dreptul sa refuz etc. Unul din politisti ne-a spus foarte clar ca avem doar doua optiuni: sa semnam procesul verbal pe care ni-l vor face tuturor, sau sa refuzam semnatura, caz în care ni-l vor trimite oricum prin posta. Aceste 2 optiuni erau, edivent, irelevante. Oricum, am aflat cu oarece soc si indignare ca vom fi cu totii amendati pentru „deranjarea linistii publice”.În jurul orei 02-02:30, am intrat sa mi se faca proces verbal. Amicul, care fusese înaintea mea, a apucat sa îmi zica ca pot mentiona la sfârsitul procesului verbal ca acuzatia este „neteminica si nelegala”, înainte sa fie dus la parter pentru amprentare si fotografiere (!).
Procesul verbal a fost o gluma. În afara de buletin, politistul nu mi-a cerut nimic altceva, si a copiat dintr-un alt proces verbal folosit ca exemplu restul textului. Procesul verbal declara ca am fost prins în flagrant în timp ce tulburam inistea publica a locuitorilor din zona prin strigate si forme (!), iar procesul verbal sustine ca am fost ridicat de la fântâna de la Universitate (!). Aceasta era o minciuna pe care mi-a fost refuzat s-o contest: înainte sa pot cere mentionarea nelegalitatii amenzii, politistul a trecut la mentiuni nu am obiectii. Mentionez ca în tot timpul petrecut la sectie, politistii nu ne-au informat cu privire la drepturile noastre, nu ne-au zis ce putem refuza si ce nu, etc. Procesul verbal putea fi la fel de bine completat si în absenta mea, eu fiind chemat practic doar sa-l semnez. Nu cunosteam daca am dreptul sa refuz procesul verbal, daca pot cere sa schimbe ce au scris ei în el, etc. Dupa aceste lucruri, am fost escortat la parter pentru amprentare si fotografiere. Mentionez ca ulterior, dupa 2 zile, am aflat ca acest lucru a fost ilegal: fiind deja legitimati cu buletinele, nu aveau dreptul de a ne fotografia si a ne lua amprentele – nu ni s-a comunicat acest lucru. Odata amprentati si fotografiati, ne-au dat drumul. Era ora 03:30 AM când mi-am deschis telefonul într-un final.Am încercat sa vorbesc cu politistii de la sectie, în încercarea naiva de a-mi apara nevinovatia. Am sustinut de fiecare data adevarul: ca am fost oprit pe strada fara motiv, acuzat de o minciuna, ca nu am participat la protest, ca ma duceam acasa nu catre centru sa particip la violente, ca nu am ce cauta acolo, ca ceea ce se întâmpla este bataie de joc. Am facut-o într-o maniera calma, neviolenta, nu am ridicat vocea, nu am fost ironic sau sarcastic. Daca nu râdeau de mine fara sa-mi raspunda, îmi spuneau toti cam acelasi lucru: „da, da, sigur, cum sa nu, toata lumea e nevinovata” si „s-a ales praful de revolutia voastra, ba”.
Am convingerea ca ceea ce s-a întâmplat a fost un abuz rusinos. Îmi sustin cu ferminate nevinovatia si acuz Politia si Jandarmeria de abuz  în serviciu. Am fost nedreptatit, am fost acuzat de minciuni, batut, retinut fara motiv, mi-au fost ascu
nse drepturile si optiunile legale: colac peste pupaza, m-am ales cu 200 lei amenda.Voi merge sa contest la Judecatorie aceasta amenda, fiind singura cale legala de a contesta evenimentele din acea seara. Nu stiu ce se va întâmpla acolo, care sunt sansele mele, cât va dura sau cât ma va costa. Dat fiind sistemul juridic din România, nu pot decât sa sper la o rezolvare favorabila si în timp util. Însa probabil voi ajunge sa fac demersuri care vor dura ani de zile, vor costa mult mai mult decât valoarea amenzii si într-un final nu vor remedia daunele morale.
Potrivit art. 35 din Legea jandarmeriei (Legea nr. 550/2004), jandarmii nu au dreptul sa conduca administrativ la sectia de politie sau la unitatea de jandarmi persoane despre care nu pot dovedi ca au savârsit fapte contrare legii prin care au provocat dezordine/tulburari si necesita imobilizare. Cu alte cuvinte, jandarmii nu au dreptul sa încarce manifestantii în dube si sa-i transporte la diferite sectii de politie, urmând ca abia acolo sa faca trierea persoanelor care au fost sau care nu au fost violente, care au comis sau nu fapte contrare legii. Nu pot fi condusi decât cei despre care jandarmeria are dovezi, în momentul ridicarii, ca se încadreaza în conditiile mentionate mai sus, prevazute de lege, pentru conducere. În caz contrar, conducerea persoanei la sectia de politie/unitatea de jandarmi constituie infractiunea de lipsire de libertate a persoanei în mod ilegal. De asemenea, împiedicarea unei persoane de a se deplasa cu trenul sau alt mijloc de transport acolo unde doreste, fara o justificare legala a acestei împiedicari, constituie tot infractiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

Text preluat de pe Think Outside the Box