Home / Editorial / Inima cu numărul 10

Inima cu numărul 10

Distribuie

Mă uit la ei. Încercănaţi şi obosiţi, dar zâmbesc fericiţi. Aseară, după o zi de muncă, probabil erau la un eveniment sau cu familiile lor, când a sunat mobilizarea. Există o inimă de transplantat. Au lăsat totul baltă şi s-au prezentat la spital. Într-un salon un om aştepta vestea că undeva există o inimă pentru el. Sau poate se resemnase. Dar, undeva în Moldova, se petrecuse o tragedie. O familie care a pierdut pe cineva drag a decis să dăruiască viaţă. Inima a ajuns cu avionul la Tîrgu Mureş şi-n miez de noapte au început să opereze. Toată echipa era acolo. Au venit asistente din concediu, au venit medici, au venit toţi. Pentru că viaţa este un miracol şi dacă ai ocazia să fii parte din echipa îngerilor care fac minuni nu poţi sta în faţa televizorului. Nici să dormi liniştit, că tu ţi-ai făcut norma, ai muncit 8 ore. Astă noapte a fost transplantul numărul 10 din acest an. Mult în condiţiile în care asistăm la un marketing insistent pentru spitale din Bucureşti, pentru care se strâng fonduri şi care fac, din când în când, câte o intervenţie.
Cam de prin clasa a V-a mi-a fost inoculată ideea că la oraș, la Tîrgu Mureș, sunt cei mai buni doctori din lume. Mama, care nu a avut multă școală (deseori spunea cu regret că mama ei nu a dat-o că a zis că „nu vrea să mânce prescuri după mine”-fetele cu școală se căsătoreau cu preoți-asta e explicația expresiei), a început să lucreze la dorința ei de a mă vedea doctoriță. Așa că, am intrat a opta la Liceul Sanitar și, cu chiu și vai, am reușit să-l și termin. Să-l termin și să fug cât am văzut cu ochii, convinsă fiind că nu am vocație. Ideea că în Tîrgu Mureș sunt cei mai buni doctori din lume nu mi-a fost infirmată, nici măcar de dr. Brădișteanu când făceam practică la Chirurgie, și care a aruncat cu bisturiul după mine (sigur am făcut eu ceva-serios). Și, mereu am trăit cu mândria asta. Și acum o am. O am pentru că cunosc niște doctori în fața cărora mă înclin. Nu-i știți pentru că își văd de treabă, nu se exhibiționează.
Avem medici buni la Tîrgu Mureş. În mod inexplicabil, aceştia aproape nu există în spaţiul public. Există doar acolo, pe coridoare, unde nişte oameni disperaţi se agaţă de ei: Domnule doctor, vă implor, este o fată tânără! Domnule doctor, vă implor, este copilaşul nostru! Domnule doctor, vă implor, faceţi ceva să trăiască, să-şi vadă copiii aşezaţi la casele lor! Cam asta aud medicii. Desigur, după, dacă intervenţia a reuşit, aud mulţumiri.
Avem medici buni şi deseori mă întreb cum de nu a devenit Tîrgu Mureș o Mecca în Medicină, să vină lumea din străinătate, așa cum se merge în Turcia, Austria etc?
Poate pentru că:
-până în 90 a fost cum a fost, dar toată țara venea aici la spital.
-după 90 a început imixtiunea politică și distrugerea, pervertirea unor medici și minimalizarea importanței orașului, şi ca centru al medicinei.
-a venit nebunul ăla de Arafat și iar am pornit cu avânt. Și, da, am fost pionieri în SMURD
-s-a umflat orzul în câțiva emeriți, susținuți de politicieni, și i-au fugărit pe doctorașii tineri din oraș, nu cumva să-i pună pe ei în umbră.
-au început proiectele megalomanice, cu spital regional, pe care și acum se semnează înțelegeri și protocoale, dar nu sunt bani nici de cărămida aia de care se trântește sticla de șampanie când se dă primul hârleț la fundație.
-s-au făcut clinici private, care sunt cam ca la stat, numai că plătești mai mult și e mai curat.
Apoi mai e mentalitatea întreţinută de indiferenţa noastră. Noi nu am ştiut să facem un brand de oraş din Horaţiu Suciu şi echipa lui.
Era o campanie pe facebook pentru un copil care necesita o intervenție pe cord. Familia, de undeva din sud, se milogea să strângă o sumă exorbitantă să meargă în străinătate. Am făcut tot posibilul să o conving pe mamă să vină la Tîrgu Mureș, măcar la o consultație la dr. Horațiu Suciu. Gratis. Și consultația și operația. N-am reușit, iar ultimul ei contra- argument a fost: Nu vin, doamnă, nu vin. Că doctorii români nu știu ca ăia din străinătate și că la Tîrgu Mureș sunt unguri. I-am povestit doctorului Suciu de copil și de diagnostic și mi-a zis că făcea operația fluierând.
Revin la ideea cu Mecca a Medicinei care ar fi putut fi orașul. Dacă nemernicii ăștia de politicieni se concentrau numai pe ideea asta: bă, hai să facem asta din Tîrgu Mureș, să trecem peste toate orgoliile și lăcomiile (furăm, dar mai cu frână), să ștergem imaginea de martie negru, hai, dracului să lăsăm festivalurile și statuile, să lăsăm ceva în urma noastră. Mai ales că exista o zestre, pe care pe nemerit au primit-o.
Lacomi, parveniți corupți şi megalomani, n-au făcut nimic. S-au înfrățit, români și maghiari, și se ceartă în campaniile electorale. Apoi îşi dau mâna peste un cadavru. Pentru că lor chiar nu le pasă de faptul că un nu ştiu cine de nu ştiu unde are sau nu o inimă nouă. Poate că nici măcar nu ştiu ce-i aia inimă.

Cora MUNTEAN


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 120 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

Prim-ministrul Cîțu și ministrul Cseke ne arată că și minciuna e vorbă

Distribuie Dacă aș fi avut vreo cât de mică urmă de empatie față de demisul …