AMR, dezacord ferm față de lipsa consultării cu privire la modificările la coduri

Asociația Magistraților din România (AMR), reprezentată legal de judecător dr. Andreea Ciucă, în calitate de președinte interimar, a reacționat astăzi față de modificările de substanță ale dispozițiilor Codului penal și Codului de procedură penală.

Redăm mai jos integral comunicatul de presă:

“Asociația Magistraților din România își exprimă dezacordul ferm față de lipsa consultării instanțelor și parchetelor cu privire la modificări de substanță ale dispozițiilor Codului penal și Codului de procedură penală. S-a afirmat repetat că pachetul cuprinzând cele două proiecte de legi privind modificarea codurilor a fost dat Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului, spre dezbatere, în numele obiectivului de implementare a directivei privind prezumția de nevinovăție, precum și pentru implementarea unor decizii ale Curții Constituționale.
Dar, chiar și prin raportare la acest scop sau, mai ales prin raportare la acest scop, importanța unor astfel de legi impunea consultarea instanțelor și parchetelor. Pentru că, în primul rând, este vorba despre modificări de substanță care au efecte nu numai asupra actului de justiție și asupra modului de organizare a activității judiciare, ci și asupra cetățeanului. Pentru că, în al doilea rând, în situații similare, adică de modificări importante aduse Codului penal și/sau Codului de procedură penală, instanțele și parchetele au fost consultate, în mod efectiv, de fiecare dată, cerându-li-se puncte de vedere argumentate, în condițiile în care judecătorii și procurorii sunt cei ce aplică legile și cunosc cel mai bine, în mod direct, plusurile și minusurile dispozițiilor legale în vigoare. Prin urmare, ei sunt în stare să aprecieze și să propună soluții care să răspundă necesităților justiției într-un stat de drept, dacă legislativul este cu adevărat interesat de acestea. În al treilea rând, consultarea se impunea pentru că, nu o dată, s-a dovedit că dialogul cu instanțele și parchetele, mai exact cu judecătorii și procurorii, constituiți în adunări generale sau în întruniri de analiză a proiectelor de acte normative a fost benefic pentru îndreptarea unor perspective greșite, vătămătoare sau insuficiente. Și în al patrulea rând, pentru că, potrivit legii, adunările generale exprimă puncte de vedere cu privire la proiectele de acte normative, la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii.
Pe de altă parte, o consultare formală, de pe o zi pe alta sau în viteza variantelor succesive ale unui proiect de lege, care nu pot fi urmărite coerent sau nu sunt comunicate în timp util, nu-i consultare, ci simlacru. Am fost ocupați, din luna septembrie încoace, cu celălalt pachet de proiecte, privind cele trei Legi ale Justiției (care sunt altceva decât proiectele de modificare a Codului penal și a Codului de procedură penală).
Apropo, referitor la proiectele privind Legile Justiției, instanțele și parchetele au fost consultate de două ori, începând cu luna septembrie, trimițând Consiliului Superior al Magistraturii puncte de vedere detaliate și motivate. După care, din luna noiembrie încoace, judecătorii care au considerat că trebuie să se implice în dezbateri pentru că au datoria de a nu lăsa aceste legi „să curgă” cum o fi, până la adoptare, au muncit zi și noapte ca să corecteze, completeze, modifice și să propună zeci de texte de lege semnificative pentru o societate democratică.
În aceste condiții și în ritmul susținut de dezbatere în Comisia specială cu privire la cele trei Legi ale Justiției, nu se poate vorbi, în mod adevărat și obiectiv, de existența timpului necesar pentru ca, în paralel sau printre ele, să fie formulate și susținute opinii așezate cu privire la modificările Codului penal și Codului de procedură penală. Tocmai de aceea, când am aflat, dintr-o dată și cu stupoare, că dezbaterile pe proiectele de legi privind codurile se vor finaliza la Comisia specială comună imediat, adică în timpul mult prea puțin rămas până la Sfânta sărbătoare a Crăciunului, și că legile vor fi trimise de îndată la Senat, ne-am pus, în mod îndreptățit, întrebarea de ce nu se vrea o consultare reală a instanțelor și parchetelor. Mai exact, de ce s-a ocolit, în acest caz, bunul obicei de a li se cere celor ce aplică legile, o părere motivată care nu putea decât să facă bine unui proces legislativ. Întrebarea este cu atât mai clară cu cât nici instanțelor și nici parchetelor nu li s-au trimis proiectele legilor de modificare a Codului penal și Codului de procedură penală (care să fie și actualizate !), așa încât au fost nevoite să prindă câte ceva de ici, de colo, din spațiul public, fără a avea certitudinea unui act oficial. Și să se îngrijoreze pentru ceea ce au auzit. Sau să comenteze în orb de frica adoptării netransparente a unor legi de esență.
Asociația Magistraților din România a dovedit, în mod constant, că acceptă dialogul, că își asumă responsabilități și privește în mod serios problemele vizând sistemul judiciar, statutul judecătorilor și procurorilor, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului, spunând binelui bine și răului rău. A se vedea zecile de amendamente la Legile Justiției care au fost schimbate, completate, eliminate sau adăugate (cel puțin în Comisia specială comună, dar ăsta este un alt subiect asupra căruia se impune să revenim !!!), ca urmare a nu știu câte zeci de pagini scrise de AMR și susținute cu efort în dezbateri. De asemenea, AMR nu a pretins niciodată că o putere în stat trebuie să se amestece în treburile celeilalte. Dimpotrivă. Însă, în numele exclusivității politicii penale să nu ne facem că nu contează sublinierea din discursul de deschidere a anului judiciar, rostit în 27 ianuarie 2017, de președintele CEDO, dl. Guido Raimondi, care a spus că dacă judecătorii sfârșesc prin a le fi teamă să își exprime opiniile în exercițiul funcțiunii lor, aceasta va duce, inevitabil, la o slăbire sau chiar la dispariția uneia dintre bazele democrației”.