Home / Editorial / Gala Presei Mureșene 2021. Ştirile false şi „mercenariatul” din presă, menţinute pe piaţă de dorinţa de senzaţional a utilizatorilor reţelelor de socializare

Gala Presei Mureșene 2021. Ştirile false şi „mercenariatul” din presă, menţinute pe piaţă de dorinţa de senzaţional a utilizatorilor reţelelor de socializare

Un fenomen îngrijorător pe care îl întâlnim tot mai des, inclusiv în judeţul Mureş, este „mercenariatul” din presă, care propagă ştiri false cu mare succes în rândul unei părţi a populaţiei, în special în rândul celor care îşi petrec multe ore pe zi pe Facebook şi pe alte site-uri de socializare.

Oamenii nici nu conştientizează că ştirile false pe care le recepţionează şi le propagă cu atâta uşurinţă sunt informaţii create intenţionat false, inventate de mercenarii din presă, iar în spatele acestora există întotdeauna scopul de a denigra. Astfel, prin preluarea acestor ştiri false pe paginile lor de socializare, utilizatorii se expun fără să realuizeze că pot răspunde civil, în instanţă, fiindcă Facebook este spaţiu public, statuat printr-o hotărâre a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Aşadar, stimaţi utilizatori de Facebook, scuza potrivit căreia „eu am dat doar share” nu va ţine în cazul în care împotriva dumneavoastră se depune o plângere în instanţă, fiindcă fiecare persoană care preia o ştire falsă poate fi trasă la răspundere pentru calomnie şi insultă, dacă nu poate dovedi autenticitatea informaţiei. Nu contează neapărat cine a scris-o, contează cine o distribuie.

Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 4546/2014 din 27 noiembrie 2014, a menţinut  sentinţa nr. 21 din data de 17 ianuarie 2013, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care a statuat că Facebook este spaţiu public, deci cei care distribuie astfel de postări sau formulează acuzaţii nefondate la adresa altora, pot răspunde civil în instanţă şi pot plăti daune morale în cazul în care nu pot dovedi corectitudinea informaţiei.

Şi cum poţi să dovedeşti judecătorilor că ceea ce ai distribuit este corect, în condiţiile în care ştirea pe care ai propagat-o este falsă, adică inventată de cineva anume doar în scop de denigrare?  Aşa că, atunci când preluaţi pe pagina dumneavoastră un material, discerneţi bine, fiindcă puteţi fi buni de plată, chiar dacă sunteţi mânaţi de o intenţie pe care o consideraţi nobilă şi vă asigur că nimeni nu va răspunde în locul dumneavoastră şi nimeni nu îşi va asuma paternitatea unei informaţii false.

În ultima perioadă, în instanţe au fost depuse mai multe plângeri de acest gen şi mulţi dintre cei care au share-uit au pierdut procesele fiindcă nu au putut dovedi de unde au preluat ştirea falsă pe pagina lor, întrucât au căzut în capcana unui cont fals, iar acea informaţie s-a propagat şi a afectat grav imaginea unor oameni care au demonstrat, cu documente, că tot ce s-a scris a fost ireal.

Aşa că înainte de a da share sau de a exprima un comentariu care să „întărească” falsul deja propagat de alţii, citiţi cu atenţie Decizia nr. 4546/2014 din 27 noiembrie 2014 a Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a nu vă expune atunci când mercenarii din presă doresc să se folosească de dumneavoastră: “Prin urmare, nu se poate reţine că reţeaua de socializare Facebook ar fi un spaţiu privat comparabil cu o cutie poştală electronică, întrucât cutia poştală electronică este controlabilă de către proprietar, sub aspectul conţinutului informaţional transmis, respectiv depozitat, în timp ce Facebook este o reţea de socializare (informaţională) publică, receptivă perpetuu în web (internet), bazată pe un site web la care utilizatorii se pot înscrie şi interacţiona liber cu alţi utilizatori, deja înscrişi. Aşadar, fapta constând în sloganul postat pe pagina reţelei de socializare îndeplineşte exigenţa juridică privind „caracterul public” întrucât, pe de o parte, mesajul a fost postat pe o reţea de socializare care prin natura sa este destinată accesului public/oricărui utilizator (utilizator existent – eventual „prieten”; utilizator nou – potenţial „prieten” sau utilizator „intermediat”), în faţa unui anumit număr de persoane, şi, pe de altă parte, mesajul a fost postat cu intenţia parvenirii la cunoştinţa utilizatorilor publici ai paginii (în mod direct a „prietenilor” şi indirect a celor care ar avea acces mijlocit) şi, pe cale de deducţie logică, categoriei protestatarilor (fapt de rezultă neîndoielnic din adresarea mesajului „asta să înţeleagă protestatarii”). Caracterul public al faptei imputate reclamantului rezultă şi din consecinţele efective şi directe ale postării în discuţie, în măsura în care, urmare a accesării paginii de socializare a recurentului de către anumiţi utilizatori (asociaţi publicului), mesajul a devenit accesibil publicului larg, neutilizator al reţelei de socializare în cauză, prin diseminarea acestuia în mass-media”.

Sper că acum, după ce aţi lecturat cu atenţie acest citat din decizia ÎCCJ, veţi înţelege că puteţi răspunde în faţa instanţei pentru orice postaţi pe Facebook, exact ca atunci când aţi publica ceva într-un ziar.

Deci, mercenarul din presă, este la fel ca orice mercenar pe care îl vedeţi în filme, adică, pentru bani sau pentru alte avantaje materiale, prestează orice fel de servicii, calcă peste „cadavre”, iar în viziunea lui deontologia profesională este doar o treabă pentru „fraieri”. Scopul său este banul iar pentru asta are sarcina de a denigra „ţintele” celui care îl plăteşte şi nu îi pasă câtuşi de puţin de cei care propagă ştirile respective şi de riscurile la care se expun.

În ultimii ani am încercat să schiţez un portret-robot al finanţatorilor mercenarilor din presă şi am constatat că sunt, de regulă, indivizi cu multe furstrări, care au beneficiat cândva de numeroase privilegii iar acum simt că le-au pierdut şi nu se pot împăca cu ideea. De aceea doresc să le administreze o aşa-zisă lecţie celor pe care îi cred vinovaţi pentru propriile nereuşite. Aceşti finanţatori sunt cei consideraţi, în rândul adepţilor fake news, nişte “nefericiţi” care joacă în liga mică, care gândesc emoţional, îşi risipesc timpul cu răzbunări mărunte şi nu sunt deloc pragmatici.

Mai există însă o categorie, cea a finanţatorilor finanţaţi, la rândul lor, de anumite grupuri de interese care îşi asumă să plătească oficial mercenarii din presă şi care se manifestă pregnant în mediul politic şi în cel economic.

În acest scop, mercenarii inventează ştiri, acele fake news-uri despre care tot auzim, şi răstălmăcesc totul în favoarea celui căruia îi plăteşte.

Indiferent de cine este finanţatorul, un „nefericit” sau un individ cu interese, vârful d elance sunt acele slugi bine plătite, mult mai bine plătite decât jurnaliştii care muncesc onest, cu contract de muncă şi cu finanţele la vedere.

Cum recunoaştem mercenarii din presă? Simplu. Aceştia lucrează la site-uri înfiinţate peste noapte, fie înregistrate pe anumite firme sau pe firme inexistente. De cele mai multe ori, aceşti mercenari nu au contracte de muncă sau dacă au, sunt întocmite pe sume derizorii, astfel încât să „fenteze” impozitele şi taxele.

Mercenarii din presă sunt aduşi, de regulă, din alte oraşe, din colţuri îndepărtate ale ţării şi sunt cazaţi în zonă o anumită perioadă de timp, până când mediul on-line este împânzit de calomnii, insulte, acuzaţii grave, la adresa unor ţinte bine marcate, care trebuie executate, după care dispar. Unii, spre surprinderea noastră, după ce îşi fac plinul se întorc în presă şi pozează în jurnalişti cinstiţi, integri, care încep să dea lecţii de moralitate colegilor lor care au muncit cinstit în perioada în care ei executau, contra unor sume frumoase, ţintele “nefericiţilor” sau ale grupurilor de interese.

Marele noroc al mercenarilor din presă este comoditatea şi lipsa de discernământ a majorităţii utilizatorilor de medii de socializare, care, fără să realizeze, contribuie în mod gratuit la împrăştierea unor asemenea ştiri false, prin distribuirea lor fără o verificare prealabilă. Iar astfel, mercenarul şi-a făcut treaba, şi-a încasat banii, nefericitul sau grupul de interese beneficiază de satisfacţie de moment şi totul se face pe spinarea credulilor. 

Comoditatea şi “lipsa de timp” – invocată de către cei care îşi trăiesc viaţa prin prisma mediilor de socializare – este mană cerească pentru mercenarii din presă şi pentru finanţatorii lor, iar acestora chiar nu le pasă dacă vreunul dintre cei care au distribuit ştirile false pierd procesele intentate pentru calomnie.

Cei care preiau şi distribuie ştirile false o fac cu foarte multă ardoare, întrucât simt că aceste fake news-uri le satisfac pe undeva „setea de sânge” şi se simt, în sfârşit, răzbunaţi pe cei cărora li se creează o imagine de tirani, care se hrănesc din banii poporului şi care îi asupresc pe alţii. Da, din păcate, unii se simt astfel răzbunaţi pentru toată nefericirea din mintea lor şi aşteaptă cu nerăbdare următoarea ştire falsă care să le readucă încă o clipă de aşa-zisă fericire.

Cei care cred că aceste ştiri false apar întâmplător în news feed, se înşeală, deoarece utilizatorii primesc în mod prioritar conţinuturi care corespund părerilor sau obiceiurilor lor, care pot fi uşor de aflat prin intermediul acelor „bule-filtru”. În baza acestor „bule-filtru”, algoritmele motoarelor de căutare şi ale reţelelor de socializare prezintă informaţii asemănătoare celor pe care utilizatorul le-a văzut anterior. În traducere asta înseamnă că dacă dai like la o ştire falsă şi îţi dai cu părerea cu regularitate referitor la anumite aspecte, comentezi sau trimiţi emoticoane la postările cu ştiri false, aceste „bule-filtru” îţi evaluează opţiunile şi ţi se servesc tot mai multe informaţii false, calomnii şi postări pline de ură, în acelaşi tipar, după principiul „primeşti ceea ce ai cerut”.  Acestea sunt algoritmele de filtrare pentru utilizatori, adică ni se furnizează ceea ce urmărim mai des şi nu le primim fiindcă ar fi cu adevărat importante.

Haideţi să facem un exerciţiu şi, timp de o săptămână, să nu mai dăm niciun like sau share la ştirile de pe site-urile fantomă şi veţi vedea cum mercenarii din presă se vor reorienta, fiindcă finanţatorii nu sunt dispuşi să îi plătească degeaba. Stimaţi utilizatori, dacă nu vă puteţi abţine, mai faceţi un test, puneţi-le condiţii celor care propagă ştirile false, realizate fără a asculta şi poziţia părţii acuzate. Înainte de a da share, cereţi-le o taxă de postare, doar e pagina dumneavoastră şi puteţi decide în ce condiţii se poate posta pe ea. Fireşte că nu veţi primi nimic, fiindcă mercenarii din presă au zeci de conturi false pe Facebook, de pe care îşi dau like şi share, în speranţa că unii dintre dumneavoastră vor vedea că ştirile acelea au nişte accesări şi astfel doresc să vă stârnească curiozitatea.

Pentru combaterea fenomenului ştirilor false, în anumite state europene, precum Germania, se studiază încadrarea în penal a unor mesaje distribuite în reţelele de socializare, care întrunesc criteriile de încadrare la o faptă penală.

Am fost întrebată deseori, cum poate populaţia să deosebească o ştire falsă de una corectă? Într-adevăr, nu e foarte simplu, dar cine doreşte să fie bine informat, trebuie să consulte, pe cât posibil, cât mai multe surse de informare, independente una de alta, şi să nu îşi ia informaţiile exclusiv de pe reţelele de socializare.

Un indiciu că o ştire este falsă este faptul că aceasta este prezentată ca adevăr absolut, nu citează nicio sursă oficială şi niciun document oficial, ci doar simple speculaţii care fac, eventual, trimitere la vreun personaj mai mult sau mai puţin existent, prezentându-i acestuia unilateral punctul de vedere. O ştire falsă pune etichete şi acuză, fără a prezenta vreo dovadă, scopul fiind denigrarea.

M-a întrebat o studentă la Jurnalistică despre momentele cheie pentru jurnalismul românesc începând din 1990 încoace. I-am spus că cel mai de preţ moment postrevoluţionar a fost dobândirea libertăţii presei, fireşte nu a fost o libertate totală, dar nu mai era ceea ce fusese până în acel moment. Într-adevăr, la începutul anilor 90 simţeam că presa este o putere în stat, fiindcă dacă semnalam ceva, imediat se luau măsuri, iar lucrurile se îndreptau. Uneori poate doar de faţadă, dar simţeai că nu ai muncit în zadar şi că eşti luat în seamă.

În 1993, când am început să lucrez în presă, eram un grup de tineri idealişti, studenţi, care simţeam că vom schimba ceva. Cred şi acum, la 30 de ani de la Revoluţie, că presa din România are încă un rol important, însă prin promovarea ştirilor false, fake news, şi prin partizanatul politic promovat de anumite trusturi, pierde tot mai mult din credibilitate.

Eu tot mai sper într-o lege a presei, o lege care să-i garanteze ziaristului libertatea de exprimare, să îi permită să invoce liberul arbitru fără a suporta consecinţe, să-l protejeze de influenţele politice, dar să şi stabilească nişte reguli clare în privinţa combaterii fenomenului fake news. În România doar presa de stat are lege – AGERPRES, RRA şi TVR – presa privată nu are o lege specială şi de aceea unii cred că li se permite orice. Am spus că sper într-o lege a presei, dar nu după modelul Ungariei, unde presa privată este pe cale de dispariţie.

Nici în România presa privată nu stă pe roze – excepţie fac câteva trusturi – dar măcar nu moare sufocată politic. Ştiu că totul se învârte în jurul banilor şi, de regulă, cei cu bani vor şi influenţă politică aşa că cei ce vor să se exprime într-adevăr liber s-au orientat în zona on-line, unde un brand se formează greu.

Dar şi în acest mediu concurenţa este acerbă, în special din partea adepţilor fake news, vedem şi la noi acest fenomen: ştirile false sunt mult mai accesate şi mai share-uite pe Facebook decât cele reale. Îngrijorător este că site-urile cu ştiri false câştigă tot mai mulţi adepţi fiindcă sunt tot mai agresive în exprimare, la fel cum devin tot mai mulţi dintre cei care se ascund în spatele tastaturii.

Şi totuşi majoritatea oamenilor încep să îşi dorească lucruri pozitive, iar proiectele pe care le promovează de câţiva ani Agenţia Naţională de Presă AGERPRES, la care lucrez din 2003, dovedeşte această realitate. Oamenii s-au săturat de negativ, de ura promovată pe toate canalele, simt nevoia de frumos şi de aceea reportajele AGERPRES au câştigat foarte mult teren.

Preocupaţi de grijile zilnice, mulţi se lasă acaparaţi, din păcate, de negativităţile promovate cu regularitate de site-urile fantomă şi de mercenarii din presă şi nu realizează că în jurul lor se întâmplă lucruri cu adevărat importante, minunate, lucruri pozitive, demne de toată lauda, care sunt scoase în evidenţă de presa adevărată, de jurnaliştii adevăraţi, care nu îşi trădează profesia pentru câţiva bănuţi în plus.

Dar, aşa cum spuneam mai sus, aceste minunăţii nu le pot apărea în news feed celor care au citit până acum doar ştirile false care li se servesc, însă nutresc speranţa că, după ce vor citi acest material, poate vor da o căutare şi vor afla că în jurul lor există viaţă adevărată şi în afara politicii şi a calomniilor, o viaţă frumoasă şi spectaculoasă cu oameni şi lucruri ieşite din comun.

Jurnaliştii adevăraţi, aşa cum sunt colegii mei din judeţul Mureş, şi nu numai, au învăţat valoarea frumosului şi îl promovează. Au învăţat să respecte deontologia profesională, respectă şi iubesc ceea ce fac. La fel cum respectă şi modul în care prezintă ştirile şi informaţiile din politic şi administraţie. Pot să vă dau nenumărate exemple şi chiar vă îndemn să căutaţi produsele jurnalistice de calitate, care scot în evidenţă viaţa reală, vă liniştesc şi vă încântă privirea sau auzul şi nu vă antrenează în resentimentele şi ura de care dau dovadă finanţatorii mercenarilor din presă.

Dorina MATIŞ, corespondent special Agerpres

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere! Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Regulile de preluare a articolelor

Acest articol este proprietatea Cotidianului Zi de Zi și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De asemenea, verificati

INEDIT. Școală postliceală sanitară autorizată într-un sat mureșean!

Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 903 din 21 septembrie 2021 a publicat un …