Lama lui Nicolăescu

Reforma pornită de Eugen Nicolăescu a stârnit atâţia nervi în sistem, încât a ajuns poate cel mai hulit ministru al ultimilor ani.
Cel puţin două editoriale i-a consacrat ieri presa centrală, ambele profeţind dezastrul pe care "contabilul" liberal îl va lăsa în urma şi, evident, mazilirea sa cât mai curândă. Veninul care se revarsă din peniţele bucureştenilor deplânge soarta lui Sorin Oprescu, directorul a două spitale!, şi a lui Eugen Simion, academicianul care are spital dar nu ştie ce să facă cu el. Ce să caute Eugen Simion, fie el şi preşedinte de Academie, în Consiliul de Administraţie al Spitalului Elias? Eugen Simion, un literat care de ani buni îşi ţine în perfuzii amicii, din fondurile Academiei, în timp ce literatura tânără, sănătoasă, e lăsată să moară de foame…
Fără îndoială, măsurile dure luate de Nicolăescu fac rău organismului bolnav care este sistemul sanitar românesc, pentru că, în timp, orice corp ajunge să se obişnuiască cu paraziţii, iar atunci când aceştia sunt atacaţi corpul reacţionează solidar cu ei.
Argumentele contestatarilor sunt, cel mai adesea, indiferenţa cu care Nicolăescu îi tratează pe cei care au greşit, fără a lua în calcul faptul că o datorie are un motiv în spate, care o poate justifica. Totuşi, o datorie e o datorie, iar un faliment e un faliment, indiferent dacă te-a furat unul sau altul, fără să-ţi dai seama, sau ai furat tu. Iar în cazul unui faliment, responsabil este administratorul, indiferent dacă are sau nu o scuză. Acesta este principiul prin care Nicolăescu vrea să însănătoşească sistemul. Iar soluţiile simple sunt întotdeauna cele mai bune. Principiul lamei lui Okham. În cazul nostru, lama lui Nicolescu pare să taie acolo unde trebuie.