Americanii-s de vinã…

Toatã suflarea din România a sãrit ca arsã – şi pe bunã dreptate – la aflarea veştii cã puşcaşul marin care l-a omorât în urmã cu an pe Teo Peter a fost scos basma curatã de justiţia militarã americanã. Lãsând la o parte faptul cã strategia apãrãrii a fost de-a dreptul genialã, în simplitatea ei – cu toate cã evenimentul a fost prezentat de toate televiziunile, românii nu au reuşit sã dovedeascã faptul cã basistul trupei Compact se afla în taxiul peste care a trecut trupetele american -, palma este un grea pe obrazul nostru, ca popor.
Revoltaţi, dar cu ochii în pãmânt, în momentul în care ne întoarcem la oile noastre, ne dãm seama cã nici onorabila Armatã Românã, instituţia care, alãturi de bisericã, se bucurã de cea mai mare cotã de încredere în rândul populaţiei, nu e mai breazã şi îşi bate, la rândul ei, joc de nişte oameni nevinovaţi. La Cristeşti, dupã un an şi jumãtate de la cãderea celor douã MIG-uri, casele oamenilor încã stau sã cadã, fisurate şi pline de igrasie, în timp ce pãmântul din grãdinã este plin de kerosen, deşi imediat dupã accident li s-a promis oamenilor cã li se vor reface locuinţele. Dupã multe petiţii şi sesizãri, şefii armatei au catadicsit sã trimitã nişte soldaţi care au zugrãvit casele şi… cam atât. Iar Ministerul Apãrãrii susţine, cu nonşalanţã, cã şi-a fãcut treaba, deşi o simplã deplasare la faţa locului dovedeşte contrariul. Durerea celor din Cristeşti, care petrec încã o iarnã în casele care stau sã cadã, poate nu e la fel de mare ca cea a familiei lui Teo Peter, dar fãrã îndoialã revolta lor e îndeptãţitã şi, fiindcã aici e vorba de ai noştri, putem sã-i şi tragem la rãspundere. Aceastã durere cine o plãteşte?

p.s. Adevãrul e cã cei de la Cristeşti au avut şi ghinion, pe numele lui Ioan Sânpãlean, un primar care, spre deosebire de cel din Pãnet, nu a fãcut absolut nimic pentru a-i ajuta pe oameni sã-şi facã dreptate.

de Relu Tatar