Gusturile nu se discută?

Nu vreau să vă pun memoria la încercare, sunt sigură că vă amintiţi de un domn care spunea acum câteva secole, "de la musique avant toute chose", mai pe româneşte spus "muzica înainte de toate!" Şi, dacă aşa a spus, probabil ştia el ceva. Mai mult ca sigur nu se referea la un anumit gen de muzică, de care l-a ferit soarta, trecându-l la cele veşnice, înainte de apariţia acestuia. Din fericire, nu prea mai suntem nici noi asaltaţi, de aceste ritmuri drăceşti trase forţat, pe nişte versuri scrise parcă de pre-şcolari. Da, despre manele vorbesc. Acele opere de artă, făcute la comandă, care aduc bani "fără număr, fără număr" în acele sfere ale înaltei societăţi, sălăşluind în castele cu turnuleţe de la două în sus…
Textul, recunosc se referă la toate problemele vieţii. De la prieteni la duşmani, de la copii la părinţi, fraţi, surori şi toate gradele de rudenie, toate stările sufleteşti de la iubire până la ură, trecând prin gelozie şi ce o mai fi prin bucătăria compozitorilor născuţi peste noapte. "Supărat, supărat sunt, Doamne…", când, dintr-o limuzină de căteva zeci de mii de euro, se aude dat la maxim, cântecul despre soarta nefericită a unui baştan… Ce nu-mi convine la manele? Melodia, de obicei e chiar bună, mai ales dacă a fost "împrumutată" de pe la casele mai mari, dar textul… mă omoară! Şi interpreţii, cu nume sonore din lumea mezelurilor de tot felul! Şi înalta lor pregătire muzicală şi cultura lor generală! Cu riscul de a-mi ridica o mare parte din locuitorii urbei în cap, nu pot să nu mă întreb: gusturile chiar nu se discută?

Erika MĂRGINEAN