Cobori în jos, Moşule blând!

Luând la pas străzile urbei, am înţeles de ce nu mi-a adus Moş Crăciun cadoul dorit. L-am zărit pe săracul Moş Crăciun cocoţat pe clădirile din oraş, la o înălţime atât de imposibilă…, prea sus ca să poată fi dat jos de acolo şi prea jos ca să se poată strecura prin hornul casei! Nu prea am înţeles rostul lui acolo. Mai ales că între timp Crăciunul a trecut pe toate stilurile, şi cel vechi şi cel nou… O fi o nouă nebunie de sezon. Să-i arăţi unui copil, uite, dacă ai fost cuminte Moşul îţi aduce Barbie sau maşinuţă… şi se uită copilaşul… unde-i Moşul? Acolo sus? Mai are de urcat până la geamul meu… şi zilele trec, iar Moşul rămâne cu stoicism în acelaşi loc, şi mâine şi şi poimâine… E sigur că a fost instalat acolo pentru trecătorii de pe partea opusă a drumului. Când a apărut primul Moş, acum câţiva ani, a fost ceva simpatic, surprinzător… De atunci Moşul şi-a adus toate neamurile din Laponia plus toate ajutoarele mascate şi deghizate în Moş original… Nu e de mirare că se mai încurcă prin străzile noastre ciudate, mai greşesc adresele. De unde să ştie săracii că blocurile nu prea mai au hornuri încăpătoare, iar pe geamurile termopane nu intră nici musca, darămite un Moş supraponderal!
Aşa se explică probabil cum de a rămas cadoul meu undeva între cer şi pământ… O fi pe rafturile unui supermarket sau tocmai în sacul acelui Moş Crăciun nefericit, uitat pe un zid?

Erika MĂRGINEAN