Bâlbe sau un guvern care stie ce vrea?

Dupa 22 decembrie 2008, data instalarii noului guvern, condus de premierul Emil Boc am crezut ca se va termina cu bâlbâielile, cel putin cele pe plan economic, dar se pare ca nu am avut acest noroc.
Poate pâna acum, noul premier nu si-a alcatuit echipa de consilieri pentru ca altfel nu se explica cum la fiecare aparitie a domniei sale ne da un nou termen la care se va finaliza proiectul de buget pentru anul 2009, motivând nerespectarea termenului prin faptul ca nu se cunoaste înca modul cum se va încheiai anul 2008. Sigur domnia sa nu are de unde sa stie care sunt termenele la care se depun declaratiile care cuprind rezultatele lunii decembrie, nu stie care sunt termenele de plata a diferitelor impozite sau contributii la bugetul de stat pentru a putea stabili data la care se va cunoaste felul cum s-a încheiat anul 2008.
Poate nu are consilieri economici, sau daca îi are acestia în spiritul traditiei românesti nu au curajul sa-i spuna ca mai repede de 1 februarie nu va cunoaste datele respective. Sau poate, sa-mi fie scuzata neîncrederea, în mod intentionat se fac aceste bâlbe, pentru a se câstiga timp. Si daca vom analiza cele afirmate de doamna ministru Ecaterina Andronescu vom constata ca domnia sa nu este împotriva majorarii salariilor profesorilor, dimpotriva, dar aceasta masura va putea fi aplicata doar dupa ce vom avea sumele necesare cuprinse în bugetul pe anul 2009. De asemenea, miscarile revendicative ale celorlalti bugetari, au fost amânate tocmai în ideea de a se elabora bugetul si de a se vedea daca revendicarile lor au fost sau nu satisfacute prin cuprinderea  la capitolul de salarii a majorarilor solicitate.
Si acum daca ne întoarcem la termenul la care vom avea un buget pe anul 2009, eu cred ca mai repede de luna aprilie a.c. acesta nu va fi aprobat de parlament si de acolo mai departe vom vedea ce se va întâmpla. Este greu de înteles de ce este necesara o noua constructie a bugetului pe 2009, atâta timp cât proiectul de buget înaintat de vechiul guvern prevedea un deficit bugetar de 2% din PIB, fapt care satisfacea cerinta Uniunii Europene si anume aceea ca deficitul bugetar sa fie sub 3% din PIB. Sigur este bine ca la început de drum sa pornesti cu temele bine facute, dar nu vad cum se pot schimba multe lucruri într-un termen asa scurt. Normal ar fi ca fiecare ordonator principal de credite sa-si refaca bugetul propriu, dar având în vedere faptul ca toti, sau aproape toti sunt ministri noi este greu de crezut ca vor putea corecta eventualele greseli care se vor strecura inevitabil în proiectele respective si atunci, din capul locului ceea ce se prevede este gresit. Sau, mai rau, cei care trebuiau sa faca lucrarile respective erau cu gândul la modul cum vor petrece sarbatorile de iarna si nu la o lucrare pe care oricum au mai facut-o odata.
De ce nu vrem sa tinem seama si de mentalitatea „omului cu pixul” cum îi numea unul din ministrii de finante de pe vremea conventiei?
Totdeauna dupa ce va face o lucrare, va fi aproape imposibil sa o refaca mai bine, dimpotriva va face o cosmetizare potrivit indicatiilor de la centru, fara a avea o baza reala.
Ca sa ma fac înteles va voi prezenta un caz, bun de cartea recordurilor. Într-un an prin rectificarea bugetara facuta pentru trimestru trei, care deja era încheiat s-a alocat la capitolul de cheltuieli cu salariile o suma „X” la Ministerul Public, suma care era mai mica decât suma utilizata efectiv. Potrivit legii, depasirea cheltuielilor prevazute la un capitol constituie infractiune, raspunderea revenind  ordonatorului principal de credite, în cazul de fata, Procurorului General al României.
În mod normal, organele de control trebuiau sa sesizeze organele de cercetare penala, în cazul de fata, Parchetul General pentru a verifica si a lua masurile prevazute de lege. Ma întreb care era vina ordonatorului principal de credite, ca cel care a facut propunerile de modificare a bugetului nu a facut aceasta operatie tinând seama de situatia de fapt existenta.
Si daca nici când avem datele certe nu putem face niste modificari care sa fie realiste, ce se întâmpla când trebuie sa prevedem ceva.
Cert este ca greseala a fost a omului cu pixul, dar cu degetul s-a aratat catre Guvernul care a aprobat aceea rectificare bugetara. Tare mi-e teama ca si de aceasta data se va întâmpla la fel. Dealtfel, iata ca exemplele nu întârzie sa vina. Începând de la 1 ianuarie, s-au majorat preturile la produsele accizabile, dar nimeni nu s-a obosit sa ne explice ca în codul fiscal exista o prevedere, potrivit careia accizele se calculeaza pentru anul urmator la cursul leu/euro din data de 1 octombrie a anului precedent.