Ce-mi pasa?

Daca necazurile sunt pe cale sa ne doboare uneori, ne luam sloganul formatiei Voltaj: “nu-mi pasa, ma ridic la loc”. Asta, daca nu ne gasim”binevoitori” care ne vor impinge mai adanc. Un pensionar s-a decis in toamna sa-si schimbe geamurile pentru ca l-a convins cineva de rentabilitatea investitiei. Va plati mai putin la consumurile de energie, nu va mai tremura iarna, stie pe cineva care i le schimba la un pret rezonabil. Cum socotelile de acasa nu se potrivesc cu cele din targ, intotdeauna apar lucruri neprevazute, cheltuieli suplimentare. Unele sunt chiar impuse de acesti binevoitori. Cel dispus sa faca o schimbare este de regula considerata o sursa de unde se pot obtine profituri, indiferent de consecinte. Se mai gasesc o multime de lucruri de pus la punct, s-au mai scumpit materialele. Omul se vede la un moment dat in situatia de a se imprumuta, este dispus sa riste in plus, numai sa scape de beleaua in care a intrat. Atunci au aparut noi profitori, care i-au promis o anumita suma, in conditii avantajoase. La incasarea ei, aceasta a fost diminuata de comisioane, rata de schimb, alte lucruri neprevazute, astfel incat banii tot nu au ajuns. S-a trezit astfel bietul om incarcat de rate si cu oamenii care i-au schimbat geamurile amenintandu-l ca i le vor lua sau le vor sparge. Nu mai conteaza ca este munca lor si distrugerea este un efort, o munca suplimentara. Cine ar mai achita si ”manopera” necesara distrugerii? Dar toti sunt numai bine intentionati. L-au pus chiar ei in imposibilitate de plata, facand lucrari care le-au cosiderat necesare. ”Dar merita nene, te descurci cumva”, i-au spus la inceput. “Noi ne-am facut treaba, fa rost de bani, altfel o incurci. Nu ai? Ce-mi pasa?”, il ameninta acum. Omul le va da pensia, nu-i va ramane sa-si plateasca facturile si tot va tremura de frig. Dar va fi mai bine iarna viitoare!