Viata de câine

Reghinul este un oras mic. Cu bune si rele, cu probleme rezolvate sau în curs de rezolvare. Probleme dezbatute si rasdezbatute. Una dintre problemele comune în toate orasele României e bineînteles problema câinilor comunitari. Îi vedem zilnic roind în jurul nostru sau chiar pe lânga picioarele noastre, îi auzim zilnic la colt de strada. Sunt câinii nostrii, pe care unii veniti în oras i-au abandonat ori s-au eliberat din lanturi plecând de-acasa. Sunt câinii pe care unii îi alunga din preajma iar altii iubitori de animale îi hranesc zilnic aducându-i în preajma noastra. Cetatenii arunca mereu vina pe autoritati cum ca acestia nu îsi fac treaba. Dar ce pot face acestea mai mult decât acum, când avem masina speciala care îi aduna de pe strazi si îi duc la adapostul de câini? Dar, noi, tot nemultumiti suntem! Mai auzi câte-o tata care se vaita de câinii ce roiesc în oras si pâna la urma tot ea e cea care-i da mâncare în spatele blocului, lânga tomberon. Cine e vinovat în cele din urma, cei care îi alunga din preajma, cei care au suflet si îi hranesc sau autoritatile care-si fac treaba? Suntem mereu nemultumiti! „Viata de câine”, asta e o vorba din batrâni, pentru cei alungati de colo pâna colo. Asa sunt ei, câinii, animale care pentru unii sunt cel mai bun prieten al omului iar pentru altii cea mai ciudata creatura. Viata de câine a unui câine. Adunat de pe strazi, alungat de pe strazi, legat în lant lânga o coliba. Sunt si câini „detectivi”. astia au ajuns deja mari, acestia nu-si cunosc confratii, nu-si cunosc traiul în care ar fii putut trai. si totusi e doar o viata de câine hornar pe strazile Reghinului, pe strazile oricarui oras.